Cinci dintre cele mai extravagante reţele sociale din lume

Sursă foto: aerva.com
Sursă foto: aerva.com

Chiar dacă pentru majoritatea oamenilor cel mai mult timp în mediul virtual este dedicat reţelelor de socializare clasice, precum Facebook, Pinterest, LinkedIn sau Twitter, există în lumea asta largă şi persoane care şi-au găsit un locşor virtual în care să poată socializa în voie cu cei care împărtăşesc aceleaşi interese cu ei şi care nu sînt chiar pe gustul tuturor. Publicaţia spaniolă ABC a scris despre 10 astfel de reţele sociale, dar eu am să vă povestesc doar despre cinci, pe cele din a doua jumătate a clasamentului urmînd să le accesaţi chiar voi de aici. Aşadar, începem:

1. De departe, cea mai ciudată e Diapermates. Contrar aşteptărilor, Diapermates se adresează persoanelor care au peste 18 ani, fiind deci o comunitate virtuală dedicată celor care folosesc la fel de bine şi noile tehnologii, şi scutecele.  „Partenerii de scutece” sînt, din descrierea site-ului, „adult babies” sau pur şi simplu iubitori de… scutece. Galeriile foto de-acolo vă vor convinge că mai ciudat de-atît nu se poate.

2. Hatebook s-ar putea să vă placă. E o platformă antisocială unde poţi discuta în voie de lucrurile care te enervează, poţi să-ţi „tăguieşti” duşmanii şi poţi să-ţi spui păsurile în voie. Dacă vreţi, Hatebook satisface nevoia de dislike a celor care n-au găsit acest buton pe Facebook.

3. Lista bizareriilor continuă cu My Free Implants, care promite „a boob job” gratis în schimbul a… nu se precizează ce fel de job. Dacă există interesate, daţi un click pe how it works şi ne povestiţi după aia şi nouă cum a fost!

4. Prisioninmates e o reţea socială pentru puşcăriaşii din SUA şi se laudă că are peste 2000 de deţinuţi, ei şi ele, de toate naţiile şi orientările sexuale, dornici să te cunoască. Nu prea se pupă cu ideea de sistem penitenciar (izolarea de societate ca pedeapsă pentru faptele antisociale săvîrşite şi pregătirea pentru reintegrare), dar – what the heck! – e America!

5. Încheiem lista cu A Small World, care funcţionează cam ca cluburile (scuzaţi cacofonia, nu e intenţionată, dar mi-e lene să găsesc altă formulare) astea din toată lumea care încep cu R şi se termină cu y: e o reţea socială pentru bogătaşi şi poţi deveni membru numai dacă te recomandă careva. În rest, împărtăşesc impresii despre plimbări extravagante prin lume dar, cum spunem, într-un cerc restrîns („a small world”, dooh!). Bineînţeles, ca să nu se ia lumea de ei, membrii au pus şi bazele unei fundaţii şi mai trimit cîteodată pacheţele către ţări din lumea a treia.

Dacă ştiţi sau sînteţi membru într-o reţea de socializare… extravagantă, share it with us, că de aia se numeşte socializare!

Reclame

Gift Economy – o strategie ca o pîine caldă pentru Social Media

Primul meu cadou pe anul acesta e o felicitare de la Panifcom, ca urmare a unui text pe care l-am scris pe blog la începutul lunii decembrie, cînd compania organizase un concurs prilejuit de sărbătorile de iarnă şi de care nu m-am putut bucura din motivele detaliate aici.

Pentru mine, dincolo de gestul elegant făcut de [Grupul de Firme] Panifcom, felicitarea primită (alături de nişte pîine proaspătă :D) reprezintă o surpriză plăcută să constat că firmele încep să folosească strategic platformele de Social Media pe care le au la dispoziţie: nu doar pentru a cîştiga Like-uri şi a răspîndi promoţii, ci pentru a cîştiga (plecînd de la a construi, fireşte!) relaţii cu cei din comunitatea în care îşi desfăşoară activitatea. Da, eram deja un consumator al pîinii pe care ei o fabrică, dar între mine, ca membru al comunităţii, şi  Panifcom, ca producător de produse de panificaţie, nu exista nici un fel de relaţie. Între noi existau tranzacţii, specifice unei economii de piaţă: cumpăr un produs pentru care trebuie să plătesc un preţ. Faptul că ce am scris eu pe blogul personal şi pe pagina de Facebook a Panifcom (ambele instrumente Social Media) a ajuns la producător şi, mai ales, a determinat acolo o reacţie (de natură socială, comunitară, nu de natură economică!) mi-a sugerat că organizaţia a înţeles că trebuie folosită altă monedă de schimb dacă vrei să cîştigi la nivelul comunităţii. E o strategie construită pe baza conceptului de gift economy, care presupune înlocuirea practicilor specifice economiei de piaţă cu practici care să favorizeze cultivarea de relaţii între participanţi, şi nu de tranzacţii (financiare). Iar Social Media sînt perfecte pentru o astfel de gift economy! Ca să înţelegeţi conceptul mai bine, vă las mai jos următoarea explicaţie, selectată din articolul How to Thrive in Social Media’s Gift Economy, scris pe blogul Harvard Bussiness Review:

„To understand a gift economy, consider the example of moving into a new apartment. When friends help you move, you express your appreciation by providing pizza and beer — really good pizza and beer. When you hire professional movers, you pay with money. Offer your friends money instead of pizza and beer, and they are likely to be offended. Offer to pay the movers in pizza and beer, and they won’t unload the truck. Your friends are operating in a gift economy; the movers in a market economy.”

Citiţi tot articolul, e interesant de la început pînă la sfîrşit şi eu mă bucur că am avut propriul studiul de caz pe care să-l „aşez” în teorie. Aşadar, nu e suficient să le oferi consumatorilor informaţii şi le laşi mesaje (mai mult sau mai puţin generice) pe platformele de Social Media! E nevoie de mai multă implicare, de insistarea pe dezvoltarea componentei interpersonale a relaţiei companie – client. Procedînd aşa, te poţi alege cu cîţiva „ambasadori” ai brandului în care alţi (eventuali) clienţi să aibă mai multă încredere decît în cei care sînt plătiţi să scrie articole promoţionale. E, altfel spus, felul prin care companiile prezente online sînt îndemnate să se preocupe – în privinţa investirii în platformele de Social Media – mai puţin de Return of Investment (sau, să zicem, ce se întoarce în firmă ca bani de la client) şi mai mult de Return of Engagement (sau, să zicem, ce se întoarce în firmă ca implicare a clientului). Felicitarea de mai jos înseamnă că unii sînt deja pe calea cea bună:

Această prezentare necesită JavaScript.

Dragă limbă română, dă-mi voie să te „tuituiesc”!

M-am gîndit să vă scriu despre ceva ce cu siguranţă o să ne împartă în tabere pro şi contra. Am aflat – recunosc, cu oarece întîrziere, căci informaţia a fost făcută publică prin septembrie pe site-ul Terra – că Real Academia Española (RAE este echivalentul instituţional din Regatul Spaniol al Academiei Române) se pregăteşte să introducă în dicţionarul său (volum similar Dicţionarului Limbii Române sau Dicţionarului Explicativ al Limbii Române de la noi) următoarele cuvinte: „tuitear”, „tuit”, „tuiteo”, „tuitero”. Dacă nu vă e familiară limba spaniolă şi nici reţelele sociale disponibile astăzi pe Internet, vocabulele menţionate au legătură directă cu una dintre aceste reţele sociale – Twitter –, populară în Spania, spre deosebire de România, unde mult mai celebră e altă reţea, Facebook. Ca idee, în martie 2012, conform Social Media Training, în România aveam aproape 51.000 de conturi de Twitter, comparativ cu cele peste 4,5 milioane conturi de Facebook:

Sursa: Social Media Training

Pentru cei care nu ştiu nimic despre Twitter, foarte pe scurt, e o reţea socială de microblogging, adică o reţea prin care informaţiile deţinute de diverşi utilizatori este socializată, în sensul că ei îşi distribuie unii altora ceea ce ştiu sub forma unor mesaje care nu trebuie să depăşească 140 de caractere (de aici şi caracteristica de „micro”).

Revenind la decizia RAE, mi-am zis că ar fi interesant să încerc exerciţiul de a propune echivalente în limba română pentru cele patru cuvinte spaniole menţionate. Mi-am dat seama că strădania mea riscă să devină ridicolă, prin sonoritatea pe care noile cuvinte o căpătau. Cu toate acestea, am obţinut următoarele variante:

Dilemă: a conjuga sau a nu (mai) conjuga?

După amuzamentul iniţial, generat de confuziile pe care le pot genera asemenea cuvinte (gîndiţi-vă doar ce ar însemna ca cineva să înţeleagă a tutui în loc de a tuitui!), recunosc că m-am cam speriat. José Manuel Blecua, directorul RAE, spune însă că nu e cazul. Sigur, în limba domniei sale, conjugarea verbelor e mai simplă decît la noi. A tuitui, de exemplu, ar avea în limba română două forme la conjugarea a IV-a (una mai puţin recomandată decît cealaltă): eu tuitui/ tuituiesc, tu tuitui/ tuituieşti, el tiutuie/ tiutuieşte, noi tuituim, voi tuituiţi, ei tuituie/ tuituiesc. De dragul practicii, încercaţi şi voi acelaşi lucru şi cu varianta a tuităi

Eu zic să nu ne grăbim. Deocamdată, îmi sînt suficiente a posta, a uploada, a updata şi multe altele din acelaşi registru, deşi recunosc dificultăţile în care mă aflu la orele de… Social Media cînd trebuie să le explic studenţilor cum funcţionează, pe Twitter, „hashtag”-urile, „retweet”-urile şi multe, multe altele. Oricum, nu-i aşa, cred că poţi fi mai ridicol, mai neînţeles şi, evident, desuet, să spui că „ai împărtăşit celorlalţi statutul cuiva” în loc să spui că „ai share-uit” acel „status”.

Argumentul suprem al directorului Blecua în favoarea introducerii acestor cuvinte în limbă este revoluţia autentică pe care o trăim în această eră a comunicării electronice şi sociale, prin Social Media. Mai mult decît atît, zicea domnia sa, trebuie să acceptăm aceste evoluţii pentru că, la urma urmei, „stăpînii unei limbi sînt chiar vorbitorii săi”. Inclusiv cei pentru care între sau, s-au şi sa-u, între un pic şi umpic, între numai şi nu mai, între de loc şi deloc şi multe, multe, multe altele nu există nici o diferenţă.

Politicienii români nu prea ciripesc pe Twitter

Peste mai puţin de o săptămînă, adică sîmbăta viitoare, pe 28 aprilie, Asociaţia pentru Jurnalism şi Online Media (AJO) organizează o dezbatere cu jurnalişti şi politicieni ieşeni pe tema modurilor în care şi scopurilor pentru care ambele tabere utilizează Social Media. Cîteva dintre întrebările la care AJO vrea să răspundă, prin invitaţii săi, sînt:

♦ Cum folosesc politicienii locali blogurile şi reţelele de socializare în campania electorală?
♦ Cum folosesc jurnaliştii aceleaşi instrumente?
♦ Vor aduce Facebook şi Twitter mai mulţi tineri la alegerile din iunie 2012?

Politica în cuvinte puţine

Anticipînd cumva întîlnirea de săptămîna viitoare, am vrut să văd care e, la un nivel pur orientativ, situaţia pe Twitter în privinţa utilizării acestei platforme de microblogging de către politicienii români. Conturile de Twitter alese pentru monitorizare au fost cele ale următorilor: Traian Băsescu @tbasescu, Crin Antonescu @CrinAntonescu09, Victor Ponta @Victor_Ponta, Elena Udrea @eUdrea, Roberta Anastase @RobertaAnastase, Emil Boc @EmilBoc, Dan Voiculescu @danvoiculescu, Adrian Năstase @AdrianNastase, Ion Iliescu @iliescuion şi Mircea Geoană  @Mircea_Geoana. Mă gîndisem şi la Mihai Răzvan Ungureanu şi Vasile Blaga, însă fie domniile lor nu se regăsesc pe Twitter, fie iniţiativa mea a fost, cumva, boicotată.

Pentru rezultatele prezentate mai jos, am apelat la Twitter Grader şi Tweet Level, servicii gratuite de monitorizare şi evaluare a conturilor de Twitter pentru determinarea popularităţii, încrederii, implicării şi influenţei posesorilor acestora.

Elena şi Traian, cei mai populari

Încă o dată, Traian Băsescu şi Elena Udrea şed alături – nu ştiu care în dreapta cui, că amîndoi sînt de dreapta – de data asta în mediul virtual, pe reţeaua de microblogging Twitter. Conform Twitter Grader, instrument ce măsoară puterea profilului de Twitter al unui utilizator, nota obţinută de cei doi este de 97,4 din 100. De altfel, din politicienii români monitorizaţi, ei sînt şi cei care au cei mai mulţi utilizatori care le urmăresc mesajele publicate în reţea: Traian Băsescu are 4321 followers, iar Elena Udrea 2316. Note mari au mai primit Crin Antonescu (96,2 din 100) şi Mircea Geoană (tot 96,2), în timp ce actualul lider al PSD are 92 de puncte din 100, cu un punct mai puţin decît Dan Voiculescu, liderul conservatorilor (NB: a nu se confunda cu liderul Partidului Conservator!).

Elena Udrea, pe urmele popularităţii lui Băsescu

Cea mai mică notă o primeşte din partea Twitter Grader Roberta Anastase. Şi-a folosit contul de Twitter doar pentru aproximativ patru luni, nu urmăreşte pe nimeni şi are doar cinci actualizări. Oricum, mai bine decît fostul premier Boc Emil, care n-a publicat niciodată nimic pe Twitter. Cu toate astea, funcţia de prim-ministru i-a adus, totuşi, 407 followers.

Victor Ponta, cel mai influent

Dintre cei zece politicieni români monitorizaţi, „twitteristul” cu cea mai mare influenţă pare a fi Victor Ponta (44,5), urmat îndeaproape de Mircea Geoană (43,3) şi Traian Băsescu (38,5). Cel mai puţin influent: Emil Boc (10). În privinţa popularităţii însă, pe primele două locuri sînt cei doi politicieni care au şi cel mai mare număr de followers, adică Traian Băsescu (54) şi Elena Udrea (52,9). Îi urmează Crin Antonescu (48,1), Mircea Geoană (46,9) şi Dan Voiculescu (44,5).

And the winner is...

Cel mai implicat politician de pe Twitter e, de departe, Victor Ponta (34,8), urmat de Dan Voiculescu (29,9) şi Traian Băsescu (27,5). De atlfel, Victor Ponta are şi cele mai multe mesaje transmise: 586. În privinţa încrederii, Elena Udrea îl scoate pe Dan Voiculescu de pe podium, astfel: Traian Băsescu (28,7), Victor Ponta (27,5) şi Elena Udrea (23,8).

Dintre cei monitorizaţi, politicienii care nu urmăresc pe nimeni de pe Twitter sînt toţi de dreapta: Emil Boc, Elena Udrea şi Roberta Anastase. Din stînga politică, doar Adrian Năstase urmăreşte  un singur profil de Twitter. Da, aţi ghicit, pe cel al mentorului său, Ion Iliescu.

Cel mai în vîrstă politician român prezent pe Twitter este, probabil, Ion Iliescu, fost preşedinte al României. N-a folosit Twitter-ul prea mult, din cauza unei supărări pe care i-au adus-o alţi utilizatori ai reţelei. Năduful şi l-a exprimat pe profilul propriu, într-un ultim mesaj:  „repet, hashtagul #amuritiliescu, mi se pare, hm, un pic exagerat”.

Politicieni români pe Twitter: prezenţă, influenţă, implicare şi popularitate

Tabelul cu statisticile complete poate fi downloadat de aici. Ca bonus, aveţi şi cîteva date referitoare la contul de Twitter al preşedintelui SUA, Barack Obama. Vedeţi acolo „twittereală”.

Întrebări sub 140 de caractere

Urmăriţi pe Twitter politicieni români? Credeţi că-şi scriu singuri mesajele? Dacă da, de unde: de la birou, de acasă, din bucătărie, din pat, de pe budă? Sau au o armată de comunicatori care lucrează pentru ei? Se spune că numărul celor angajaţi să publice mesaje pe Twitter în numele unei persoane e direct proporţională cu notorietatea de care aceasta se bucură. În acest caz, oare cam cîţi oameni lucrează pentru contul lui Obama, cu peste 14.000.000 de followers?

Pentru bloggeri şi jurnalişti…

Conferinţă internaţională „Weblogs and Social Media”

The Association for the Advancement of Artificial Intelligence (AAAI) anunţă organizarea celei de-a treia conferinţe internaţionale „Weblogs and Social Media”. Locul de desfăşurare este San Jose, California, în intervalul 17-20 mai 2009. Pentru detalii, click aici.

DL (dead-line) pentru lucrări: 21 ianuarie 2009.