Cotidianul spaniol El País şi-a retras de pe piaţă ediţia tipărită de azi!

Sursa: http://www.clasesdeperiodismo.com
Sursa: http://www.clasesdeperiodismo.com

N-am să fac decît o traducere din spaniolă a unei informaţii publicate de cotidianul spaniol El País ca urmare a unei gafe enorme comise de unul dintre cele mai importante ziare din Spania şi poate chiar din Europa:

„Astăzi dimineaţă, El País a restras de pe pagina sa web o fotografie care ilustra un bărbat aflat intubat într-un pat de spital şi pe care o agenţie de informaţii (Gtres Online) o furnizase ziarului, afirmînd că era vorba despre Hugo Chávez, preşedintele Venezuelei. Chávez se află internat în Cuba după ce a fost operat de un cancer despre ale cărui caracteristici guvernul din Venezuela nu a vrut să facă nici o precizare. Fotografia a rămas publicată pe pagina web a ziarului aproximativ jumătate de oră.

În textul care însoţea fotografia se afirma că El País nu a reuşit să verifice în mod independent circumstanţele, locul în sau data la care a fost realizată fotografia. Constatînd că fotografia oferită nu-l ilustra pe Chávez, El País a blocat şi distribuirea ediţiei tipărite şi imediat a trimis o nouă versiune către punctele de vînzare (…). Din cauza acestui incident, e posibil ca la unele chioşcuri, atît din Spania, cît şi din străinătate, să nu fie disponibilă ediţia tipărită cu data de azi, joi, 24 ianuarie.

El País îşi cere scuze cititorilor săi pentru prejudiciile cauzate. Ziarul a iniţiat o anchetă pentru a determina circumstanţele care au făcut posibil incidentul şi  erorile comise în verificarea fotografiei. Gtres Online este o agenţie care reprezintă în Spania alte agenţii internaţionale şi cu care El País colaborează deja de cîţiva ani.”

De la o vreme încoace, senzaţionaul nu mai e „cerut de public”, ci oferit, fără scrupule, de ceea ce odată se numea presă quality.

Comunicatul El País e disponibil aici.

Reclame

Cele 400 de opinii

Săptămîna trecută, foştii colegi de la Opinia veche mi-au cerut un text pentru un număr aniversar (mai exact, al 400-lea din cariera revistei săptămînale), care includea, după cum mi s-a descris, o seamă de reportaje pe care ei le-au ales la sprînceană din galeria celor premiate la competiţiile naţionale de presă.

Voiam, cu acest prilej, să nu las nespuse lucruri care se ştiu dar care, dacă nu sînt rostite, riscă să devină mit. Aşadar, după ce la fapte voi fi trecut în anii din urmă (am petrecut, în sînul redacţiei, mai bine de 250 de numere), cred că îmi este permis să trec acum şi la vorbe.

Dincolo de meritul revistei de a păstra acest gen jurnalistic într-o formă pe cît posibil nealterată de tendinţele maliţioase ale vremurilor (numărul publicaţiilor ce încă au miros de reportaj autentic s-a redus drastic, asta dacă nu mi s-au alterat simţurile prea tare), mai e şi acela de a edita un supliment (în 24 sau 48 de pagini?) într-o perioadă în care fuga din print a presei e constatabilă cu ochiul liber.

Mai mult decît atît, revista îndrăzneşte să se adreseze, în continuare, unei generaţii care – cu excepţiile sale, bineînţeles – a crescut foarte aproape de o tastatură şi o conexiune Internet şi se află la vîrsta cînd nevoia de „a fi în reţea” nu are rival în societate. Tocmai de aceea, încă a putea citi o revistă pentru studenţi care – în ciuda ameninţării perpetue cum că fiecare generaţie anterioară e mai bună decît cea care îi urmează – nu te înăbuşă cu noutăţi din feşăn, baruri, vip-uri şi alte prostioare post-moderne este, dacă nu o minune, un efort ce merită consideraţie necondiţionată.

Dincolo de bucuriile produse pe care le-am lăsat să se înţeleagă din rîndurile de mai sus, numărul special m-a întristat, pentru că m-a dus înspre două concluzii pe care voiam să le amîn cît mai mult posibil: una ar fi aceea că îmbătrînim, iar cealaltă că nici presa nu mai e ce-a fost. Sper, măcar în una dintre privinţe, ca lucrurile să nu fie definitive.

***

Închei cu finalul unui mesaj primit în căsuţa proprie de e-mail, ca reacţie la textul scris de mine pentru numărul aniversar: „(…) şi cred că ţi-ar fi plăcut să simţi mirosul numărului 400, să-l vezi în timp ce-ţi bei cafeaua luni dimineaţă, în drum spre seminar cu anul I”.