Pe Facebook, iepureşte

De mai bine de o lună, mi-am suspendat contul personal de Facebook. De data asta, „de mai bine” nu se referă doar la faptul obiectiv că deja a trecut o lună, ci mai ales la bucuria că deja a trecut o lună fără să mă surprind hoinărind fără grabă şi fără scop printre oameni, locuri şi fotografii despre care nici măcar nu mai ştiam şi nici acum nu ştiu cît sînt sau au fost de reali şi reale.

Ce-i drept, decizia de a lăsa deoparte (cel puţin o vreme) aventurile de pe Facebook s-a suprapus cu o perioadă încărcată, în care, după ore continue de muncă (în principiu, citit, corectat şi evaluat proiecte studenţeşti), am zis că mai bine aş găsi altă formulă de relaxare decît hălăduitul virtual printre prieteni la fel de virtuali. În loc de Facebook, Face a book!, mi-am zis, aşa că am început, lejer, cu Toate bufniţele lui Filip Florian, lăsîndu-mă purtat cînd înapoi în copilărie, cînd proiectat într-un viitor incert. Dar n-am să fac aici o recenzie a romanului ăstuia şi nici a celui ce i-a urmat şi pe care încă nu l-am terminat, adică Stăpînul inelelor, al lui Tolkien, fiind aproape abia de capătul primului volum.

Voiam, de fapt, să vă povestesc, pe scurt – că deja v-am răpit şi din timpul real sau virtual – de TimeRabbit, o aplicaţie Windows creată de Breakpoint Software Development, pentru a vă monitoriza (voi vouă înşivă, dacă doriţi, nu de către altcineva!) timpul petrecut pe Facebook. Măsurătorile se pot face zilnic, săptămînal sau lunar, iar rezultatele obţinute pot să vă dea de gîndit sau nu. De exemplu, americanii cică ar petrece, în medie, vreo şapte oră pe lună, răsfoind printre intimităţile făcute publice de către prieteni, colegi de serviciu, şcoală, şefi, cunoştinţe etc. sau alte asemenea. Eu n-aş putea spune cam cît timp petrec pe Facebook pentru că, aşa cum vă înştiinţasem, am renunţat la el pentru o vreme (nedefinită).

timerabbit

Dar voi, dacă încă-l folosiţi, aţi putea încerca exerciţiul ăsta, măcar de dragul exerciţiului, nu pentru a lua cine ştie ce măsuri drastice privind virtualitatea voastră. Aplicaţia poate fi downloadată de aici, fiind compatibilă cu majoritatea browserelor (Explorer, Firefox, Chrome), şi funcţionează astfel: cînd accesezi contul de Facebook, se activează un fel de cronometru care se întrerupe de fiecare dată în maxim cinci secunde după ce ai părăsit pagina, detecînd, de asemenea, şi perioadele cînd sînteţi „idle”. Pe locuri, fiţi gata, start!

Text inspirat de Mashable.

Anunțuri

Dialoguri imaginare (II)

Seria Dialogurilor imaginare dedicată celor care au urmărit, urmăresc şi vor urmări trilogia Lord of the Rings (LOTR) continuă cu nişte replici dintre Frodo şi Aragorn, acum unul în ipostaza studentului examinat, celălalt în cea a profesorului examinator. Urmează să ne gîndim la replicile potrivite pentru studentul fan LOTR prins cu fiţuica în timpul examenului 🙂

LOTR_part2

Şi o reprezentare mai vizuală:

vine sesiunea (2) copy

 

Dialoguri imaginare (partea I)

Am văzut Stăpînul inelelor de cel puţin 10 ori şi n-aş vrea să mă plictisesc vreodată de trilogia asta, indiferent de cîte ridicări din sprîneană (stîngă sau dreaptă) o să am parte. Ştiu muuulte dintre replici pe de rost şi asta n-ar fi o problemă dacă nu m-aş trezi folosindu-le vorbind cu oameni care n-au văzut filmul de atîtea ori sau care, cel puţin, n-au piticul ăsta pe creier. În fine, atunci cînd reuşesc să mă abţin de la a le verbaliza, le rostesc în gînd, schiţînd un zîmbet pe care numai eu îl înţeleg. Ca să-mi consum obsesia, vă propun o serie de cîteva dialoguri (imaginare, fireşte) pe care un astfel de profesor le-ar putea avea cu studenţii săi, dacă şi ei ar fi la fel de… captivaţi de trilogia regizată de Peter Jackson. Pentru azi, partea I, Întîlnirea:

Imagine

Yoann Lemoine sau fuga ca dovadă de curaj

Woodkid

Dacă v-a plăcut trilogia Lord of the Rings, atunci şi videoclipul regizat de Yoann Lemoine va fi, fără nici un dubiu, pe gustul dumneavoastră. Dar nici melodia nu e, în nici un caz, de lepădat: debutează dramatic, cu nişte clopote care anunţă fie un început, fie un sfîrşit. Urmează ritmuri alerte şi agresive, menite să ţeasă o intrigă care să te ţină captiv. Povestea însă e relativ simplă: dincolo de dealuri e speranţa. Dincoace, domneşte întunericul, iar măruntaiele pămîntului pe care păşeşti colcăie de monştri subterani. E bine că ţi-e frică, asta înseamnă că simţurile-ţi sînt treze, că letargia resemnării nu te-a atins. Urmează calea dictată de soare, el îţi va fi ghid în această călătorie în care, la o primă evaluare, sorţi de izbîndă nu există! În mod paradoxal, de data aceasta, fuga e singura dovadă de curaj posibilă. Aşa că:

Run Boy Run! This world is not made for you
Run Boy Run! They’re trying to catch you
Run Boy Run! Running is a victory
Run Boy Run! Beauty lays behind the hills

Run Boy Run (2012) poate fi interpretată ca o metaforă a Răului în societatea contemporană. Vă las cu încă un videoclip de excepţie al celui care pe scenă îşi zice Woodkid (Copilul de lemn, adică) şi care, se pare, pe 1 iunie va concerta în Bucureşti. Printre alte creaţii ale sale, se numără videoclipuri pe care cu siguranţă le ştiţi, ale artistei Lana del Rey, Blue Jeans şi Born to Die.