Of, tinereţea mea!

Mi se întîmplă, destul de des, aş zice, să par în ochii altora mai tînăr decît sînt, uneori cu 10, alteori chiar 15 ani. Să zicem că-i (de) bine, ca să nu fie (de) rău, vorba Regelui. Azi mi-am amintit de un astfel de episod mai vechi, distribuit la vremea lui pe Facebook.

Ieşeam dintr-un amfiteatru al Universităţii de la o întîlnire a membrilor departamentului. Cum şedinţa s-a întins pînă la 12.00, pe hol aşteptau studenţi să intre în sală, unde aveau oră. Ieşind, surprind în trecere un mic dialog între două studente: „Fată, da’ aştia-s profesori!” „Hai, fată, că ăsta nu-i profesor”. Ăsta eram eu.

Dialoguri imaginare (partea I)

Am văzut Stăpînul inelelor de cel puţin 10 ori şi n-aş vrea să mă plictisesc vreodată de trilogia asta, indiferent de cîte ridicări din sprîneană (stîngă sau dreaptă) o să am parte. Ştiu muuulte dintre replici pe de rost şi asta n-ar fi o problemă dacă nu m-aş trezi folosindu-le vorbind cu oameni care n-au văzut filmul de atîtea ori sau care, cel puţin, n-au piticul ăsta pe creier. În fine, atunci cînd reuşesc să mă abţin de la a le verbaliza, le rostesc în gînd, schiţînd un zîmbet pe care numai eu îl înţeleg. Ca să-mi consum obsesia, vă propun o serie de cîteva dialoguri (imaginare, fireşte) pe care un astfel de profesor le-ar putea avea cu studenţii săi, dacă şi ei ar fi la fel de… captivaţi de trilogia regizată de Peter Jackson. Pentru azi, partea I, Întîlnirea:

Imagine