Leapşă ca la carte

Trei luni să fie de-acum – în realitate, eu îmi amintesc şi ziua cu foarte mare precizie, dar n-aş vrea să vă plictisesc cu detalii personale – de cînd mi-am cuprins obrajii într-o carte deschisă. Am inspirat atît de adînc încît mirosul cărţii abia cumpărate (de altfel, un chilipir!) – de tipăritură proaspătă – a pătruns atît de puternic înlăuntrul meu încît chiar aş putea spune că a funcţionat ca un drog. De atunci şi pînă acum am citit şi recitit cărţi care fie îmi plăcuseră, fie mă lăsaseră cu regretul de a nu le fi parcurs la vremea lor. Şi cum s-a întîmplat ca multe dintre lecturile recente să fie jurnale, unde le repentir e aproape o dimensiune a abordării, mi-am propus exerciţiul invers, al omorîrii regretelor cît mai sînt încă în viaţă, adică cît mai sînt încă tînăr. Sînteţi invitaţii mei să-mi sugeraţi lecturi pe care, în raport cu voi înşivă, le consideraţi, esenţiale. Ca să prindeţi curaj, îi invit întîi să se recomande (şi să-mi recomande) pe cîţiva despre care cred că nu mă vor refuza: Zăvoi, din Cinematecă, Laura, de Pe culmile conştientizării, Lupu, de Pe drum, şi cineva din Abisuri. Pînă la urmă, s-ar putea, din toată această afacere, să rezulte un cîştig pentru toată lumea.

Reclame

Vorba de duminică (XVI)

„Dacă ştim ce am pierdut, totodată ştim ce vom cîştiga după aceea” (Jorge Luis Borges, Frumuseţea ca senzaţie fizică, 1998)