Trei luni să fie de-acum – în realitate, eu îmi amintesc şi ziua cu foarte mare precizie, dar n-aş vrea să vă plictisesc cu detalii personale – de cînd mi-am cuprins obrajii într-o carte deschisă. Am inspirat atît de adînc încît mirosul cărţii abia cumpărate (de altfel, un chilipir!) – de tipăritură proaspătă – a pătruns atît de puternic înlăuntrul meu încît chiar aş putea spune că a funcţionat ca un drog. De atunci şi pînă acum am citit şi recitit cărţi care fie îmi plăcuseră, fie mă lăsaseră cu regretul de a nu le fi parcurs la vremea lor. Şi cum s-a întîmplat ca multe dintre lecturile recente să fie jurnale, unde le repentir e aproape o dimensiune a abordării, mi-am propus exerciţiul invers, al omorîrii regretelor cît mai sînt încă în viaţă, adică cît mai sînt încă tînăr. Sînteţi invitaţii mei să-mi sugeraţi lecturi pe care, în raport cu voi înşivă, le consideraţi, esenţiale. Ca să prindeţi curaj, îi invit întîi să se recomande (şi să-mi recomande) pe cîţiva despre care cred că nu mă vor refuza: Zăvoi, din Cinematecă, Laura, de Pe culmile conştientizării, Lupu, de Pe drum, şi cineva din Abisuri. Pînă la urmă, s-ar putea, din toată această afacere, să rezulte un cîştig pentru toată lumea.
Leapşă ca la carte
Reclame
