Cărţile mele

După ce jumătate de an (să fie oare mai mult?) nu am scris deloc pe blog, despre ce-aş putea scrie dacă nu despre unul dintre (foarte) puţinele lucruri ce mă mai bucură pe lumea asta, adicătelea cititul? Mda, am citit, mai puţin decît mi-aş fi dorit, mai mult decît mi-am setat target-ul (a se observa fineţurile limbii), conform Goodreads, un fel de reţea socială pentru cititori, cu menţinunea că aici lumea te lasă să citeşti liniştit, loc în care m-am refugiat (bine, pe lîngă Twitter) după ce am sărit, fără colac de salvare, în speranţa unui înec rapid, din corabia Facebook. Mă rog, vă scutesc de la a auzi cum se face că totuşi am supravieţuit şi trec direct la cestiune, adică să vă spun care cărţi m-au făcut mai viu decît credeam că sînt şi care erau cît pe ce să mă omoare, numai că, spre dezamăgirea mea, autorul n-a fost totuşi suficient de talentat, încît să o şi facă. Le grupez şi eu pe categorii încropite după cele două criterii, dar fără prea multe detalii şi argumente pentru că 1. e Crăciun şi mi-e lene; 2. chiar dacă nu era Crăciun, lenea tot acolo era; 3. nu ştiu de ce v-aş da explicaţii despre ce-mi place şi ce nu; 4. mai bine citiţi şi voi şi decideţi singuri.

Categoria „Le-aş mai citi o dată” (ficţiune):
1. Anthony Doerr, Toată lumina pe care nu o putem vedea;
2. Jeffrey Eugenides, Middlesex;
3. Donna Tart, Sticletele;

Categoria „Le-aş mai citi o dată” (non-ficţiune):
1. Ta-Nehisi Coates, Între lume şi mine;
2. Paul Kalanithi, Cu ultima suflare;
3. Andrew Solomon, Demonul amiezii;

Categoria „Peniţa de aur” (ficţiune):
1. Etgar Keret, Şapte ani buni;
2. Elizabeth Strout, Olive Kitteridge;
3. Marilynne Robinson, Acasă;

Categoria „Amăgiri, dar mai ales dezamăgiri”:
1. Irvin Yalom, Privind soarele în faţă;
2. Joan Didion, Anul gîndirii magice;
3. Colson Whitehead, Ruta subterană;

That’s it. A, şi mulţumiri traducătorilor, fără de care nu am fi citit nimic din cele de mai sus.

Reclame