Despre dăruire

Funcţionăm cu jumătăţi de măsură. Întotdeauna păstrăm ceva „deoparte” numai pentru noi: o vorbă bună pentru zile rele, o mîngîiere pentru ceasurile pustii, poate nişte bani, o taină pe care o ferim de ochii prea curioşi ai lumii, poate nişte gînduri ori idei din care ne compunem – nimicuri pentru ceilalţi, adevărate comori pentru noi. Niciodată însă nu ne dăruim cu totul. Nu că n-am vrea, numai că o precauţie asunsă se propteşte între noi şi obiectul dăruirii noastre şi nu ştim cum să ridicăm opreliştea şi să ne aruncăm în golul care ne-ar umple. Ne e frică de ce nu putem cuprinde şi nu ştim să ne dăruim cuiva, cu tot cu gîndurile noastre tăinuite, cu banii noştri ori cu toate vorbele noastre bune. Ce-o să se întîmple cu noi după aceea? Mai putem da îndărăt? Ce-o să se aleagă de planurile noastre cînd păşim din lumea noastră în lumea celui căruia ne dăruim? Întrebări care ne neliniştesc fiinţa, ne tulbură somnul şi-aşa pe sponci şi ne strecoară în gînd demonul îndoielii. Teama trădării celuilalt, deşi nemărturisită, e acolo, zămislită odată cu noi, ca un defect fizic pe care nu-l putem corecta şi-l purtăm cu noi toată viaţa. Ne e frică să rămînem fără noi ştiind că riscăm dacă alegem să rămînem prin ceilalţi, însă cine a cunoscut un om care s-a dăruit cu totul ştie că împlinirea nu cunoaşte decît calea sacrificiului şi că eşecul stă mereu la pîndă. Aşa că, de teamă, în locul dăruirii totale preferăm varianta de compromis: jumătate tu, jumătate eu. Ne păstrăm integritatea, dar nu vom fi niciodată întregi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s