Gînduri adunate de pe jos

sunGînd înainte: Învăluie-mă cu ceaţa de afară ca să mă poţi privi numai de-aproape.

Te mai poţi aduna cînd ai fost făcut bucăţi? Cînd ai fost sfîşiat aşa cum un leu sfîşie, ca un hoţ care-a lovit pe întuneric, o antilopă rătăcită în savană? Se aude doar disperarea căreia nu-i răspunde nimeni şi nimic.

În întuneric toate se simt aproape şi departe deopotrivă. Bezna ţi-e salvare, bezna ţi-e blestem.

Vrei să spui ceva, dar cuvintele se topesc în noapte şi, pînă să le rosteşti, se transformă în lacrimi. Iar tu nu plîngi.

Neputinţa. Cînd inima din pieptul tău bate, dar inima din inima ta nu-i răspunde. Trag clopotele în satul în care nu mai locuieşte nimeni.

Cine să mai potrivească toate decupajele din puzzle-ul destrămat al fiinţei tale cînd lipesesc din piesele de rezistenţă?

Sînt zile în care dumnezeu ar merita o palmă. Şi, dacă există cu adevărat, ar întoarce şi celălalt obraz.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s