Un gînd despre oameni şi cărţi

N-o să ştim niciodată cine este un om cu adevărat pînă cînd nu ne propunem să descoperim, în această ordine, ceea ce el lasă să se vadă, ceea ce el spune şi ceea ce el simte. Cei mai mulţi dintre noi punem etichete mulţumindu-ne cu ceea ce vedem, auzim şi simţim noi; dar intuiţia noastră nu ne poate ajuta decît (şi asta în cele mai fericite din cazuri) pe jumătate. Trebuie să învăţăm să fim capabili de atenţie, ascultare şi empatie. Şi abia după ce le-am deprins pe toate astea, trebuie să învăţăm să înţelegem. Unii abandonează însă învăţătura de îndată ce aud că trebuie să facă altceva pentru alţii, iar alţii se plictisesc prea repede cît să poate întrevedea bucuriile pe care i le-ar putea aduce înţelegerea celorlalţi. Şi-uite-aşa (ne) petrecem fără să ne fi cunoscut vreodată cu adevărat.

Imaginaţi-vă că noi, oamenii, sîntem nişte cărţi ce se găsesc într-o sală de lectură impresionantă şi care aşteaptă să fie citite. În timp ce unele beneficiază de o atenţie deosebită (fie ea cuvenită, fie nu), altele aşteaptă o viaţă de om (sic!) ca măcar să fie răsfoite. Da, s-ar putea spune că oamenii sînt (ca) nişte cărţi. Ca să-i descoperim, trebuie să-i citim şi, ca să-i înţelegem, trebuie să-i recitim. Dar cine mai citeşte cărţi în ziua de azi?

Anunțuri

3 gânduri despre „Un gînd despre oameni şi cărţi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s