Zece concluzii despre munte, cu bune şi cu rele

Voi fi succint, n-am mai scris pe blog de vreo trei luni şi mai durează pînă să fiu din nou în formă. La fel mi-am zis şi după ce weekendul trecut am fost pe munte: mai durează pînă să fiu din nou în formă.

Cum spuneam, am fost la munte. De obicei, prefer regiunile montane puţin exploatate turistic (o să vă daţi seama din cele ce urmează şi de ce), dar s-a ivit un prilej de-a merge cu nişte prieteni pe traseul Durău – Fîntînele – Dochia (eventual Toaca) şi apoi Dochia – Duruitoarea – Durău şi-am zis să nu-l ratez, mai ales că nu-l făcusem niciodată. După această scurtă aventură în natură, bunele şi relele muntelui sînt după cum urmează:

  1. Unii oamenii au grave probleme de digestie, indigestie şi, mai ales, de bun simţ. Peste tot pe traseu, în stînga şi dreapta potecii, urme vizibile ale acestor probleme: şerveţele, hîrtie igienică, tampoane. Toate folosite. Partea rea e că-ţi întorceau şi ţie stomacul pe dos. Partea bună e că dacă, să zicem, ai ratat marcajele de pe traseu, poteca n-o poţi rătăci nicicum.
  2. Şi sus pe munte se mănîncă seminţe. Partea rea e că sînt spărgători care scuipă cojile pe jos. Partea bună e că sînt biodegradabile.
  3. Şi sus pe munte se fumează. Partea rea e că sînt fumători care aruncă mucurile pe jos. Părţi bune nu există.
  4. Şi sus pe munte se bea şi se mănîncă. Partea bună e că se bea şi se mănîncă. Pe un traseu montan, mai mult decît oriunde, avem nevoie de lichide, plus proteine, plus tot tacîmul. Partea rea e ce se întîmplă după ce se bea şi se mănîncă: vezi punctul 1, la care adăugăm tonele de ambalaje aruncate aiurea, în pădure, prin jnepeniş şi printre afini. Not nice. Not nice at all.
  5. Am văzut mai mulţi oameni cu selfie stick decît cu beţe de drumeţie.
  6. În sala de mese de la Cabana Dochia am auzit o doamnă reproşîndu-i unui domn mai… nemulţumit de servire: „dacă şi pe munte ne comportăm aşa…”. Aşa sînt unii oameni, doamnă, cu puţin bun simţ.
  7. La fel cum unii oameni au prea mult bun simţ: ne-am dus să frigem pe grătarul unor turişti doi hribi şi ne-am întors şi cu o fleică şi o aripă de pui.
  8. Unii turişti pur şi simplu nu-şi dau seama că pentru un traseu montan e nevoie de alt tip de îmbrăcăminte decît pentru plimbările prin cartier: băieţi în pantaloni cu turul lăsat, fete în săndăluţe şi fustiţe strînse pe cur etc.
  9. Muntele e imprevizibil şi tocmai de aceea e greu să găseşti formula ideală pentru rucsac: fie conţine prea multe lucruri (ne/folositoare), fie prea puţine.
  10. Foarte mulţi turişti. Partea bună e că sînt foarte mulţi turişti. Partea rea e că prea puţini dintre ei iubesc muntele, natura.
Ceahlău, Dochia.
Ceahlău, Dochia.
Anunțuri

7 gânduri despre „Zece concluzii despre munte, cu bune şi cu rele

    1. De aia prefer munţii în care turismul nu şi-a înfpit încă bine colţii capitalişti. Bine, nu am parte de peisaje la fel de spectaculoase, dar măcar sînt scutit şi de bogăţia de peturi, chiştoace ş.a. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s