Bătrîni şi nesimţiţi (2)

Sînt acasă, lucrez la o traducere şi ascult muzică la căşti, cu volumul redus, cît să mă pot concentra şi să existe un zgomot de fond care să alunge singurătatea. Peste toate astea, aud, din senin, bătăi. Par să vină dinspre uşă şi întorc privirea. De acolo vin cu siguranţă. Cineva trage de zor de clanţa uşii şi bate cu toată puterea. Sar de pe scaun ca ars şi deschid repede. O babă. Mă uit mai atent la ea şi-mi amintesc c-am mai văzut-o pe-aici, e o vecină.

─ Dom’le, vecini sîntem, daţi-o-ncolo de treabă, daţi muzica mai încet!
─ Ce muzică, doamnă?
─ Aaa, nu de la matale se aude?
─ Nu, doamnă, nu, dar, chiar şi-aşa, să trageţi de uşile oamenilor?
─ Aaaa, v-am deranjat deci.

Şi pleacă.
Sperăm şi noi să plecăm din blocul ăsta cît mai curînd.

Anunțuri

5 gânduri despre „Bătrîni şi nesimţiţi (2)

    1. Oricît de inestetice mi s-au părut mereu (deşi n-am stat vreodată să meditez la estetica unei uşi, deşi, dacă stau acum şi mă gîndesc numai la metafora pragului, a trecerii…), am găsit, în sfîrşit, şi menirea uşilor metalice. Pe palier majoritatea sînt aşa. Nu ştiu, se prea poate să fi trecut şi la alt etaj 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s