Blestem

Ce-ai, mă, ţi s-au înecat corăbiile? Nu, nu mi s-au înecat, doar că cei care erau cu mine, cînd le-a ajuns apa la gleznă, ca nişte şobolani, au părăsit puntea şi m-au lăsat singur să fac faţă urgiei.

Nenorociţii! Era o simplă furtună, ca multe dintre cele pe care ai să le-ntîlneşti cînd te-aventurezi, de nebun, în larg, numai că ei, obişnuiţi ca alţii să ducă povara în locul lor, au zis că-i Potopul.

Necredincioşii! Nu ştiau că apele nu se vor mai face potop ca să distrugă orice făptură! De flacără să piară, să le ardă măruntaiele şi să le trosnească oasele împleticite în limbi de foc şi-atunci se vor ruga la Dumnezeu să-i binecuvînteze cu nişte apă. Dar ape nu vor mai curge pentru ei, toate izvoarele vor fi secat, toate marile fluvii se vor fi furişat sub propria matcă şi cînd fumul mirosind a om stricat, împrăştiat de vînturi în toate zările, se va fi risipit, abia atunci apele îşi vor relua cursul.

Blestemaţii! Le e otrăvit sufletul, căci ei nu simt mirosul de hoit pe care-l emană de fiecare dată cînd deschid gura! Le e spurcată mîna pe care-o întind după ajutor, dar le e neted obrazul pe care nu l-au întors niciodată atunci cînd au fost loviţi.

Ranchinuoşii! Au pîndit momentul şi-au lovit înapoi cu putere, picurînd venin într-o rană deschisă. Stau acum în picioare, cu pieptul înainte, pedanţi şi trufaşi, dar ca nişte şerpi o să moară! Cînd oasele li se vor subţia şi muşchii li se vor atrofia, o să plîngă ca nişte copii ca cineva să le umezească buzele uscate şi să le ţină capul drept, să mai vadă şi ei un răsărit de soare. Dar cum toate au un răsărit, au şi-un apus şi al lor este aproape. Degeaba ţin cărţi de rugăciuni în bibliotecă dacă nu ţin lîngă ei oameni pe care să-i preţuiască şi care să-i preţuiască!

Trădătorii! Ca nişte iude, la ceasul cel de pe urmă, o să-şi vîndă întîi semenii, apoi sufletul. Şi-o să-şi dea seama de netrebnicia lor, o să-şi plîngă orbirea în pumni, dar va fi prea tîrziu căci, alungîndu-i pe toţi, au rămas singuri să facă faţă urgiei! Pe ei n-o să-i întrebe nimeni:

Ce-ai, mă, ţi s-au înecat corăbiile?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s