Rămăşiţe

În sfîrşit, după secole de dezordine atestată, acum că s-a încheiat (aproape!) şi anul universitar, am fost somat să-mi fac (evident!) ordine la birou. Pentru mine e deprimant, pentru că întotdeauna operaţiunea asta aduce cu sine descoperiri sinistre. Asta pe lîngă faptul că mie îmi place haosul meu. E un haos aşezat în care, cu mici excepţii, găsesc în tihnă şi fără prea mari întîrzieri tot ceea ce-mi este de trebuinţă în şi pentru diverse prilejuri. Bunăoară, deunăzi aveam nevoie de capsator, despre care ştiam că rămăsese după nişte dosare de la un seminar şi peste care am pus Micul Dicţionar Enciclopedic de peste 1500 de pagini şi trei kilograme (l-am cîntărit!) pentru  a îndrepta nişte foi care mi-au fost şifonate. L-am găsit, desigur, exact acolo unde tocmai v-am indicat. Problema a fost că după ce l-am găsit mi-am amintit şi de ce l-am lăsat pitit acolo: în ziua în care l-am folosit, rămăsesem şi fără capse şi, pentru că oricum mi-era lene să ma duc să cumpăr altele, mi-am zis că nu-mi mai foloseşte de-acum la nimic. Din păcate, cînd iată că s-a dovedit că-mi va mai fi folosit, nu mi-am putut aminti dacă am dosit şi ceva capse pe undeva, aşa că, pînă la urmă, tot a trebuit să ies să cumpăr.

Revenind însă la dezordinea care-a fost pusă în ordine, căci de la asta, plecasem de fapt, iată un mic inventar al descoperirilor sinistre de care vă ziceam la început:

♦ ambalajul care cîndva a găzduit nişte tabletele de azitromicină care m-au ajutat (pe jumătate, pentru că tratamentul a trebuit continuat cu alte medicamente) în lupta mea cu-o pneumonie afurisită;

♦ o foaie ruptă dintr-un carneţel cu arc pe care notasem nişte perle pe care să le citesc studenţilor din anul I la un curs practic şi pe care, evident, le-am rătăcit pe birou: „leşurile animalelor moarte au fost transportate cu o altă maşină” (Ştirile Pro TV, ora 22.30). Părtinitori ăştia de la Pro TV, nu zic nimic de leşurile animalelor vii… Şi-ncă una: „Peste (n-am reţinut cîte) ovine sînt blocate în nămeţii de zăpadă” (Jurnalul Pro TV, 19. 48, 27 martie 2013).

♦ în spatele boxelor, căzute şi ele pe după birou, am descoperit sursa unui zgomot constant pe care l-am identificat într-o primă fază ca fiind un ceas de perete al vecinilor. Greşit: era ceasul meu de birou sau, în fine, de sub birou pe care-l declarasem dezertor, mai ales că fusese cumpărat pentru alarma din dotare care n-a binevoit să funcţioneze mai mult de aproximativ o lună.

♦ şi altele, multe şi mărunte, dar n-aş vrea să fac un pomelnic al tuturor celor trebuincioase şi mai puţin trebuincioase lucruri rătăcite, aşa că mă opresc aici.

Ideea e că parcă nu-mi prea place ordinea asta de acum a biroului, cu fiecare obiecţel aşezat la locul lui. Îmi dă senzaţia că cel care stă acolo nu face absolut nimic. Sau, mă rog, şi chiar dacă face, face fără pasiune. Măcar aş împrăştia nişte foi, pe ici pe colo, aş răsturna cutia cu pixuri, aş vărsa o călimară, aş mototoli nişte pagini de ceva, nu ştiu, orice numai să repar din ordinea asta deprimantă. Dar dacă m-aş apuca să fac asta, diseară mi se va spune că iar n-am făcut nimic toată ziua. Nici măcar ordine la birou.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s