Faceţi linişte, nu sex!

Animals use sounds for many different reasons — to attract mates, ward off predators, coordinate group activities, guard their territories, and alarm others of danger nearby. The diverse array of sounds requires animals to use different body parts to make these sounds. Terrestrial vertebrates often use their respiratory system to create sounds, for example, frogs croaking. Terrestrial arthropods rub parts of their exoskeleton together instead, generating rasps, clicks and buzzes. Size also plays a role in the type of sounds an animal makes. Usually, larger animals produce lower pitch calls. Complexity of sounds is important when attracting a mate for birds. (entomology.cornell.edu)

Vă scriu despre zgomot, aşa că, dacă vreţi să citiţi acest text, să cătaţi un locşor liniştit, pentru că, de felul meu, îmi place să vorbesc domol. Pe blog, care-i ca şi casa mea, ba chiar şoptit. Nu-mi place să urlu, nu-mi place să strig pentru că, pur şi simplu, nu-mi place să-i deranjez pe cei din jurul meu. Desigur, asta dintr-o perspectivă care presupune/ impune socializarea. Cînd nu mă regăsesc în spaţiul public, adică atunci cînd în jurul meu sînt doar oamenii care mă cunosc bine, nici măcar nu-mi place să vorbesc. Probabil aşa m-am născut, cu o muţenie imanentă faţă de semenii mei. Dar, pe de altă parte, sînt un bun ascultător: aştept cuvintele celuilalt să vină la mine, ca un rîu molcom cu apă uşor încălzită sub văpăile soarelui cu care să-ţi facă plăcere să-ţi stropeşti chipul.

Acum, cînd sper că v-am liniştit cu aceste fraze, să vă spun de ce nu-mi place zgomotul: pentru că e agresiv, pentru că e invaziv, pentru că e abuziv. Zgomotul nu respectă nici o lege. Poate doar pe cea a intensităţii urletelor: cel care e mai strident şi a cărui voce zgîrîietoare le domină pe celelalte capătă dreptul la cuvînt. El e cel care-şi cunoaşte non-valoarea, dar o camuflează în emisii vocale ce i-ar putea face pe alţii să tacă. Iar ceilalţi vor tăcea de jenă sau, pur şi simplu, vor tăcea pentru că renunţă să ţină piept berbecului. N-au venit pregătiţi pentru asta: n-au la ei decît nişte idei, bine argumentate, însoţite de exemple edificatoare. Dar, vai, tot efortul în van! Un grohăit bine antrenat, din gîtlej, e mult mai puternic şi mult mai eficient! De ce să tacă cînd pot hăhăi, de ce să tacă cînd pot să rîdă necugetat, de ce să tacă dacă, în schimb, pot, jignindu-i pe ceilalţi, să-şi zidească prezenţa? Zgomotoşilor, să ştiţi, le e frică de linişte, pentru că în linişte, ca-ntr-un basm care se apropie de final, căpcăunii mor şi, dacă eşti atent, auzi cum ideile, ca nişte iele, se pun pe dans, de bucurie că sînt văzute şi împărtăşite, iar dinspre ei, cei ale căror coarde vocale vibrează puternic, nu vine nimeni să se alăture petrecerii. Zgomotul e gloata, e lipsa ideii şi, în consecinţă, acoperirea acestei lacune prin urlet, prin gesturi ridicole care pot să mute atenţia dinspre esenţă spre aparenţă.

Dar oare cîtă vreme să fie posibil ca nepăsarea zgomotoasă a unora să-ţi subjuge bunele tale intenţii? Oare cîtă vreme cei care limbuţesc – flecarii de serviciu – pot să-i calce în picioare pe cei care au, realmente, ceva de spus? Ne e clară sursa existenţei lor gălăgioase: seamănă cu disperarea omului din cavernă care încă nu poate folosi limbajul articulat! Trăim într-o eră a zgomotului, într-o eră în care toată lumea vrea să se facă auzită şi în care tăcerea şi vorbirea cumpătată sînt virtuţi şi, totodată, slăbiciuni. Urletul, chiar dacă e sec, fără ecou, se aude. Protestul incompetenţilor se impune prin răgete necontrolate. Pentru ei, a tăcea înseamnă a nu exista. Aşa că, de la primele ore ale dimineţii, îşi descos buzele fremătînde, îşi dezleagă limbile despicate şi, ca nişte caţe, vorbesc neîntrerupt. Şi-o ţin aşa cît e ziua de lungă, ba chiar şi după ce noaptea se aşterne, împresurată în tăcere, peste noi toţi. Nici măcar la adăpostul tainic al întunericului nu ştiu să asculte. Şi, cînd bănuiesc ei că pereţii din vecinătate n-ar fi suficient de groşi, îşi dau silinţa să se facă auziţi chiar şi-atunci cînd fac sex. Dar, dragii noştri gălăgioşi, dacă vreţi să ştiţi, dragostea se face în tăcere. De aia se întîmplă să şi dureze mai mult.

Anunțuri

Un gând despre „Faceţi linişte, nu sex!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s