Studenţi şi profesori. Despre scosul din sărite şi scosul de la inimă

Acum cîţiva ani mă aflam în altă ţară, la altă universitate, în biroul unuia dintre noii mei foşti colegi de muncă. Pe masa sa de lucru se aflau un Curriculum Vitae şi o scrisoare de motivaţie, pe care le ridică şi le întinde spre mine: „Am primit astea astăzi, sînt din România, poate-l cunoşti!”, mi-a spus. Nu răspund nimic, iau hîrtiile gîndindu-mă dezămăgit la preconcepţiile unora despre ţara mea şi despre cît, în mintea lor, ar fi aceasta de mică şi nesemnificativă încît să-i facă să creadă că toată lumea ştie pe toată lumea. Cînd privirea-mi cade însă pe hîrtii, surpriză: chiar îl cunoşteam pe catindat! Spun zăpăcit că se întîmplă chiar să-l ştiu, amuzîndu-mă în faţa coincidenţelor stranii care ni se pot întîmpla cîteodată. Era un fost student, despre care prima amintire care mi-a venit atunci în minte a fost aceea că mi-a predat o lucrare plagiată şi a refuzat s-o recunoască, pînă cînd nu l-am confruntat cu textul original în mînă. „Ei, ce poţi să-mi spui despre el? Ce zici? Merită?”, mă bombarda colegul cu întrebări curioase. Am minţit, spunînd că e vorba probabil de vreo (altă) coincidenţă, de data asta de nume, şi că nu pare să fie persoana despre care am crezut iniţial că ar fi vorba. Habar n-am ce s-a întîmplat cu studentul plagiator catindat şi am dat uitării întîmplarea pînă cînd am citit recent un text despre răul pe care şi-l fac singuri studenţii atunci cînd, poate din prea multă tinereţe şi o atitudine de too cool for school, reuşesc să ajungă la performanţa de a fi ţinuţi minte de profesorii lor în amintiri prea puţin plăcute ca să lase loc, pe mai tîrziu şi la nevoie, de-o recomandare.

"College classhole". Sursa: http://www.prdaily.com/Uploads/Public/college-classhole.jpg
„College classhole”. Sursa: http://www.prdaily.com/Uploads/Public/college-classhole.jpg

Enumera autoarea următoarele 10 modalităţi (pe care le-am adaptat cît să se potrivească şi spaţiului universitar românesc) prin care tu, studentul, îl poţi scoate pe el din sărite şi el, profesorul, pe tine de la inimă:

(1) să „butonezi” telefonul mobil! Pentru două ore, pentru care, dacă eşti şi student la taxă, să ştii că ai tăi au plătit o grămadă de bani, ai face bine să încerci să şi înveţi ceva în loc să trimiţi SMS-uri şi să te relaxezi cu diverse joculeţe.

(2) să întîrzii la ore şi apoi să pui întrebări despre chestiuni care au fost deja discutate pînă să vii tu! Dacă ştii că nu eşti cea mai punctuală persoană, că-ţi ia aranjatul mai mult timp sau că locuieşti în capătul de oraş opus universităţii, ce-ar fi să-ţi pui ceasul să sune cu jumătate de oră mai devreme decît de obicei? Sau ai de gînd să întîrzii peste tot, inclusiv la propria susţinere de licenţă, la propria nuntă sau la propriul interviu de angajare? Dacă da, mai bine stai acasă!

(3) să chiuleşti şi să vii la ora următoare întrebînd dacă, atunci cînd ai lipsit, s-a discutat ceva important! Nu, am stat cu toţii şi ne-am uitat pe pereţi, gîndindu-ne oare de ce-ai hotărît să tragi chiulul.

(4) să te prefaci că iei notiţe pe laptop cînd, de fapt, îţi actualizezi pagina de Facebook! Să ştii că ne dăm seama cînd un student îşi notează idei de la curs şi cînd se distrează navigînd pe net

(5) să trimiţi, în noaptea dinaintea deadline-ului, e-mailuri cu nelămuriri despre ce ai de făcut în tema pe care trebuie să o predai mîine la prima oră. Chiar crezi că ai să primeşti un răspuns? Dacă ai fi fost atent la ce s-a discutat în loc să stai pe Facebook dînd like-uri colegelor de an, poate n-ai fi avut nici o nelămurire…

(6) să-mi spui că s-a stricat imprimanta şi să mă întrebi dacă poţi trimite tema pe e-mail. În nici un caz! I-am prins eu şi pe alţii mai smecheri ca tine care mi-au trimis documente fără nici un rînd scris şi salvate cu o extensie greşită drept temă.

(7) să mă opreşti/ întrerupi pe hol/ la catedră/ în pauză şi să mă întrebi dacă am primit e-mailul tău. Probabil că da, probabil am şi răspuns, ce-ar fi să-ţi verifici e-mail-ul?

(8) să ai o atitudine negativă. Se apropie absolvirea sau deja ţi-ai găsit un job şi crezi că şcoala nu mai e aşa importantă. Lasă aerele de vedetă sau, dacă nu eşti cu nasul pe sus, fă-ţi timp şi vino la ore! Nimeni în viaţa asta n-o să-şi mai rupă din timpul său ca să-ţi explice ţie lucruri pe care nu le-ai înţeles la timp. Ce-ar fi să profiţi de avantajul ăsta?

(9) să te plîngi de volumul de muncă. Chiar crezi că avem noi astfel de plăceri sadice să citim, să corectăm şi să evaluăm zeci şi zeci, dacă nu chiar sute de pagini de la fiecare student în parte?! Dacă primeşti teme multe e pentru că mă preocupă felul în care gîndeşti, felul în care îţi expui ideile şi gîndurile. Dacă nu mă crezi, întreabă-mă despre una dintre temele pe care le-ai realizat şi-ai să vezi că s-ar putea să ştiu chiar mai bine decît tine ce-ai vrut să spui acolo!

(10) să nu-ţi faci temele şi apoi să inventezi tot felul de scuze, de la „mi-a murit bunica/ mama/ pisica” pînă la „am adormit cu capul pe masă muncind la temă/ n-am reuşit s-o scot la imprimantă/ s-a blocat memory stick-ul” etc. Indiferent dacă scuza e una inventată sau nu, în spatele ei stă ceea ce se numeşte iresponsabilitate. Asumă-ţi cu demnitate deciziile şi faptele! Ceea ce faci acum la şcoală ai să faci mai tîrziu la locul de muncă sau, mai grav, ai să faci, în general, în viaţă.

PS: păstrez într-o arhivă personală toate mesajele pe care mi le trimit studenţii. Cu revolte, scuze, mulţumiri, amînări, felicitări, urări, jigniri, convocări, rugăminţi etc. Toate îmi sînt dragi, deşi din cauza unora poate am fost supărat şi cîte o săptămînă, două, trei… Dar există şi un folder special în care n-au loc decît mesaje ca cel de mai jos şi care, trecînd de formatul lor electronic, s-au cuibărit la inimă:

Dear Professor,
I am writing to thank you for the best classes I had in University Alexandru Ioan Cuza. They were on really good level, very practic and I am sure that I will use what I have learnt in the future. (…) I hope to meet you again in Romania or Catalunya.

Thank you a lot, mulţumesc mult, moltes gràcies!

Anunțuri

4 gânduri despre „Studenţi şi profesori. Despre scosul din sărite şi scosul de la inimă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s