Dorinţe

happinessMă dor ochii. Groaznic. Simt, în fiecare dimineaţă, de vreo două săptămîni încoace, o armată de pitici afurisiţi cum lucrează: cîteva zeci îmi înţeapă globii oculari cu ace pînă cînd privirea mi se pierde şi nu mai pot citi bine, iar alte zeci trag de pleoape în sus, proptindu-le în scobitori. După ce pe aceştia îi voi fi biruit, unii lucrează noaptea, alungîndu-mi visele frumoase şi aducîndu-mi în schimb, coşmarurile unei sesiuni care nu se mai termină. M-am săturat de corectat lucrări, de notat observaţii pe documente, de răspuns la mesaje care încep cu „de ce” şi se încheie cu „vă mulţumesc anticipat”… Curînd însă, cînd toate vor fi gata şi piticii vor fi murit, nu-mi doresc decît să reînvie ceilalţi pitici, ăia buni, care să-mi ţină ochii deschişi de plăcerea cititului şi care, imperceptibil, să dea ei paginile cărţilor care-şi aşteaptă lectura. Aştept să trăiesc, cu Pascal Quignard, Toate dimineţile lumii, ca Barbellion să mă lase să-i descopăr Jurnalul unui om dezamăgit, să mor de Foamea lui Knut Hamsun şi Zimmer să-mi spună cine-s eu din Regele şi cadavrul. Aş avea o vagă bănuială, dar să nu bag mîna-n foc…

Anunțuri

Un gând despre „Dorinţe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s