Vorba de duminică (XXXVIII)

„Dar, la naiba, ce sînt eu? Ce drept aveţi voi, toţi ăştia, să-mi tulburaţi viaţa, să-mi furaţi timpul, să-mi scormoniţi sufletul, să mă secătuiţi de gînduri, să mă vreţi drept tovarăş, confident şi informator? Drept cine mă luaţi? Sînt un actor plătit ca să joace seară de seară în faţa mutrelor voastre vredince de-a fi pălmuite comedia inteligenţei? Sînt oare un sclav pe care l-aţi cumpărat cu bani gheaţă şi care trebuie să se închine în faţa capriciilor voastre de oameni fără griji şi să vă ofere drept omagiu tot ce ştie şi ce poate? (…)

Sînt un om liber, am nevoie de libertate, simt nevoia să fiu singur, trebuie să rumeg în mine însumi ruşinile şi tristeţile mele, să mă bucur de soare şi de pietrele de pe stradă, fără să fiu însoţit şi fără să mi se vorbească, numai cu muzica inimii mele. Ce vreţi de la mine? Tot ce vreau să spun – public, tot ce vreau să dăruiesc – dăruiesc. Curiozitatea voastră îmi întoarce stomacul pe dos, complimentele voastre mă umilesc, ceaiul vostru mă otrăveşte. Nu datorez nimic nimănui şi n-am de dat socoteală decît lui Dumnezeu” (Giovanni Papini, Un om sfîrşit)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s