SUA vor avea prima bibliotecă publică fără… cărţi

Statele Unite ale Americii vor avea în Texas prima bibliotecă publică fără cărţi, numită – inspirat – Bibliotech. Numai cît am citit titlul şi mi-am imaginat un spaţiu (nu ştiu de ce) aseptic, înţesat cu monitoare care absorb privirile oamenilor şi m-am îngrozit. Fără motiv. La urma urmei, nu asta-i era digitală? Cărţile nu se mai aşază pe raft, ci în foldere organizate alfabetic, cronologic, pe domenii sau mai ştiu eu ce alte criterii… De pe coperte nu o să mai înlăturăm praful, ci cel mult o să dăm un refresh sau reload document atunci cînd vom întîmpina probleme. Cică dacă vrem să ne formăm o idee despre cum va arăta o astfel de bibliotecă, să dăm o fugă într-un magazin care comercializează produse Apple.

Sursa: http://www.mysanantonio.com/
Sursa: http://www.mysanantonio.com/

Ştirea completă o găsiţi aici, de unde am luat şi poza care să ilustreze cumva felul în care va arăta biblioteca. Cum văd eu lucrurile, pasul ăsta e unul important pentru dezvoltarea segmentului de e-book şi pentru forţarea editurilor să-şi regîndească strategiile de piaţă. Evident, pe termen lung, se vor modifica şi obişnuinţele de lectură şi consum de carte: oare ce va însemna mersul la bibliotecă, statul în bibliotecă, împrumutul de cărţi etc.? Pentru mine, de exemplu, dintre „zgomotele” pe care le asociez numai şi numai cu biblioteca e şuşotitul acela permanent şi răsfoitul paginilor. Cu bibliotecile astea fără cărţi o să auzim numai click-uri şi sunete de scroll. Aş vrea ca măcar liniştea să rămînă aceeaşi.

Voi cum vedeţi ideea unor astfel de biblioteci?

Anunțuri

6 gânduri despre „SUA vor avea prima bibliotecă publică fără… cărţi

  1. E mult de discutat. Eu cred că primul pas normal ar fi ca sala digitală să coexiste cu cea tradiţională, să fie o delimitare de tipul spaţiu pentru fumători/nefumători. Personal, acum încerc – şi nu numai din ambiţie! – să lucrez doar digital. Mi-a fost destul de greu la început, iar anumite dificultăţi au apărut şi continuă să apară: m-am format totuşi într-un mediu „clasic” şi am avut contact de abia pe parcurs cu mediul digital, faţa de care îmi place să cred acum că pot avea o atitudine de specialist.

    Proiectul ştiinţific la care lucrez mă trimite adesea la bibliotecă, de unde iau carţile şi le digitalizez (şşt!) ca să le am la dispoziţie pe calculator şi tabletă. Cît de uşor ar fi fost ca acestea să îmi fie livrate direct de către bibliotecă pe aceste dispozitive!

    Ma gîndesc, totuşi, că nu poţi obliga adulţii obişnuiţi să lucreze deja dupa metoda clasică (unii chiar au o reală repulsie sau frică faţă de computere) să ia contact cu un mediu ostil.

    Cît despre romantism, miros, foşnet şi germeni sau scorpioni de carte, ahh, ciţi mai apreciaza asta!

    1. Wow! Felicitări, pe mine o astfel de ambiţie cred că m-ar omorî… Oricum, din ce-am înţeles eu din articolul respectiv, biblioteca digitală ar veni ca o completare a celei clasice, ţintind spre publicurile obişnuite mai degrabă cu lectura pe suporturi digitale. Recunosc, aş merge la o astfel de bibliotecă, dar numai din curiozitate. Sau dacă volumul pe care l-aş căuta n-ar exista decît în format digital. Ceea ce, pe viitor, e foarte probabil să se şi întîmple.

      1. Uite un motiv pentru care să trăieşti o eternitate. Sau măcar peste 250 de ani: să vezi ce-o sa se întîmple cu cărţile. Sau vom afla în datele pronosticului biologic actual? 😀 Haza, e bine şi digital, să nu fie nevoie, Doamne fereşte!, să le memorăm ca să le putem transmite mai departe. Să vezi atunci ce-o să ajungă la viitoarea generaţie din gura unor adulţi senilizaţi şi deprimaţi prematur. Ceva ce nici Bradbury n-a închipuit!

  2. Pe mine genul de săli ca cea din imagine, atât de impersonale, mă cam sperie. Eu sunt îndrăgostită de cărți, de mirosul hârtiei, de culoarea ei, de acel foșnet incomparabil…Și sunt fericită să constat că și fetița mea este mult mai încântată de cărțile ”reale” decât de cele în format digital. Cred că este mult mai greu să creezi o legătură cu un text digital. Pentru aceasta este nevoie de un obiect palpabil.

    1. Aveţi noroc! Majoritatea părinţilor pomenesc de un soi de „ataşament excesiv” al copiilor lor faţă de tehnologie. Probabil ei intră pe calculator cu aceeaşi emoţie cu care intram noi în bibliotecă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s