Vorba de duminică (XXVIII)

„Decadenţa unei literaturi şi a unei limbi înseamnă ceva doar pentru cel care se simte legat de ele. Se strică franceza? — Se nelinişteşte doar cel care vede în ea un instrument fără seamăn şi de neînlocuit. Nu-l interesează că mîine se va găsi altul, mai uşor de mînuit, mai puţin pretenţios. Cînd iubeşti o limbă, e o dezonoare să-i supravieţuieşti.” (Emil Cioran, Ispita de  a exista, Humanitas, 1992)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s