De-a valma

Visul de peste noapte (sau mai bine zis dinspre dimineaţă) m-a dat jos din pat fără să aştept să sune ceasul deşteptător. Se făcea că eram acasă, cred că prin preajma vreunei sărbători importante (singurele prilejuri care mă mai găsesc vieţuind pe-acolo) aplecat asupra unui lighean cu carne aburindă şi scoteam, cu tact, viermuşori care se agitau continuu. Unii pătrunseseră sub pojghiţa fină de piele semi-transparentă şi se mişcau anevoios, dar mai nervos, mai spastic. Eu însă, într-o seninătate deplină, îi scoteam, rînd pe rînd, afară, aşa cum odinioară, acasă, aplecat asupra unei coli albe de hîrtie, alegeam neghina din orez.

După ce m-am dezmeticit, am zărit pe una din crengile teiului din faţa blocului trei ciori. În timp ce suratele lor croncăneau de zor şi zburau într-o direcţie anume, ele, părînd plictisite de orice aventură posibilă, stăteau nemişcate, parcă-ntr-un efort de-a poza cuiva pentru o pictură care să le imortalizeze. Deşi parcă şi-aşa n-ar trăi destul…

Pierdut într-o lectură anume, mai ridicam privirea din cînd în cînd, să le verific, să văd dacă mai sînt acolo. Erau. Cînd am terminat paginile pe care mi le propusesem, mi-am dat seama că uitasem deja de ele. Am ridicat din nou privirea spre teiul de afară, spre locul unde se înghesuiseră ele. Fără să facă nici cel mai mic zgomot zburaseră. Am plecat spre şcoală cu iluzia c-am dezamăgit nişte ciori care s-au rupt de stolul lor ca să stea cu mine.

După ce a sunat şi telefonul m-am trezit de-a binelea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s