„Pe ce lume trăieşte studenţimea română?”

Revista Capital a publicat astăzi un articol cu titlul „Pe ce lume trăieşte studenţimea noastră?”. Cu pretenţii de analiză, textul, prin autorul său, ridică semne de întrebare cu privire la opţiunile aberante de carieră ale tinerilor de astăzi, mai exact ale celor din generaţia care a trecut anul acesta de examenul de bacalaureat. Surpriză sau nu, conform Capital, tinerii absolvenţi s-au îndreptat spre acele „specializări fără nici un viitor”,  exemplificînd, printre altele, prin jurnalism, publicitate şi studii europene.

După oferirea unor date statistice se caută un vinovat, care e şi repede „întrupat”, prin vaga şi foarte răspîndita formulare, în „sistemul de învăţămînt universitar”. În această afirmaţie e însă cel puţin o greşeală de logică, asta ca să nu mai spun că e vorba şi despre o enormă lipsă de documentare a jurnalistului care a scris textul. Cum poate fi vinovată universitatea de nişte decizii pe care tinerii le iau înainte de a ajunge la universitate?! E adevărat că există specializări învechite sau specializări care oferă în mod nejustificat un număr prea mare de locuri de şcolarizare în raport cu cererea existentă (pentru a putea acoperi, aşa cum se arată şi în articol, unele din normele didactice ale profesorilor), dar de aici şi pînă la a „înfiera” universitatea şi pentru această criză a societăţii noastre e o asumare de poziţii exagerată şi, pe deasupra, mincinoasă.

Pînă să fie o problemă instituţională (a universităţii, mai exact), cum îşi văd tinerii viitorul e o problemă personală (a lor şi a familiilor lor) şi, extins, socială. Cu ce aş fi eu vinovat, ca reprezentant al unei instituţii de învăţămînt superior, că absolventul de liceu vrea, de exemplu, doar jurnalism şi nu altă specializare care i-ar oferi alt viitor, mai bun? Ce-ar trebui să fac? Să-l conving, a priori, să-şi aleagă altceva? Şi de ce ar fi mai bun ce i-aş recomanda eu faţă de ceea ce crede el că i se potriveşte? De ce nu se ocupă nimeni din liceu sau din familie de o minimă orientare spre o carieră/ profesie a elevului? La universitate studentul trebuie să ajungă cu o opţiune clară şi cu un bagaj de cunoştinţe care să susţină acea opţiune. Că, în general, nu se întîmplă aşa, nu cred că e problema instituţiilor de învăţămînt superior…

Am să vă dau şi cîteva exemple de dată recentă. Am fost în toamna asta într-una din comisiile de admitere la universitate. Au venit să se înscrie tineri care nici măcar nu ştiau ce specializări există la facultatea unde se prezentaseră să-şi depună dosarul, alţii care aveau ca obiectiv principal admiterea la buget, indiferent de specializare (că era ea Limbi clasice, Jurnalism sau Studii americane!). Un alt moment interesant a fost cel al unui tînăr care, îndrăgostit pe loc de domnişoara care tocmai îşi depusese dosarul la Jurnalism înaintea lui, a hotărît să o urmeze… în carieră. Două doamne, nehotărîte rău, ne rugau – pe noi, cei din comisie – să ţinem cont de faptul că ele sînt cazuri speciale (au o vîrstă, serviciu şi poate chiar soţi şi copii acasă) şi, din acest motiv, să le ajutăm sugerîndu-le specializarea la care să se înscrie. Menţionez că erau în căutarea unei specializări unde profesorii nu prea ţin cont de prezenţă şi unde ar putea intra la buget.

Revenind la articolul din Capital, da, întrebarea din titlu e bună – „Pe ce lume trăieşte studeţimea română?”. Dar răspunsul dat ridică semne de întrebare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s