Roboţi în chiloţi. Ultimul dans al Cătălinei

Cătălina Ponor, o legendă

Pentru cei care aţi urmărit competiţia de gimnastică artistică feminină de ieri (bîrnă şi mai ales sol), de la Jocurile Olimpice de la Londra, s-ar putea să fi asistat la un moment istoric: cred că, în condiţiile în care şi Sandra Izbaşa s-ar retrage din circuitul competiţional, s-ar putea să o fi văzut pe ultima sportivă care izbuteşte să obţină o medalie olimpică la gimnastică artistică feminină, Cătălina Ponor. Pentru că Ponor a anunţat ieri că se retrage, de data asta de-a binelea, şi pentru că Olimpiada de anul acesta m-a convins că din gimnastica feminină a dispărut partea care-o făcea o disciplină extrem de frumoasă: partea artistică. Acum avem roboţei în chiloţi – de altfel lăudabili pentru performanţele lor – care execută cît de fidel posibil ce au fost programaţi să execute. Fireşte, pot apărea şi „probleme tehnice”, aşa cum i s-a întîmplat americancei McKayla Maroney cînd, căzînd în fund, a ajuns la concluzia dureroasă, şi fizic, şi psihic, că e o fiinţă umană. La fel de bine însă pot să nu apară şi maşinăria să funcţioneze (aproape) perfect, aşa cum i s-a întîmplat tot americancei Alexandra Raisman, în finala de la sol, unde a învins-o, datorită unui exerciţiu cu mai multe elemente dificile, pe reprezentanta noastră, Cătălina Ponor. Publicul a huiduit, n-a înţeles, văzuse altceva. Şi cred că nemulţumirea sălii a fost una legitimă, a fost nemulţumirea unor profani care au văzut altceva decît au văzut arbitrii. Fireşte, dreptate au arbitrii; cu ochiul lor de specialist, au văzut toate „legările”, ei au ţinut evidenţa tuturor „bonificaţiilor”, iar rezultatul a fost acela pe care-l ştim şi care ne-a mîhnit pe toţi.

Reacţii pe Twitter

Pentru mine asta n-a fost prilej de raliere la teorii conspiraţioniste (că americanii ne fură dintotdeauna, că Raisman e evreică etc. etc.), ci o ultimă confirmare (dezamăgitoare) că în gimnastica artistică feminină dificultatea contează mai mult decît artisticitatea. De asta a luat şi Cătălina Ponor locul al doilea, nu pentru că ar fi fost furată de arbitri, nu pentru că exerciţiul americancei a fost „mai perfect” decît al româncei. Pur şi simplu una a sacrificat partea artistică de dragul elementelor acrobatice care aduc un punctaj mai mare gimnastei care le execută. În finala de la sol, Sandra Izbaşa a încercat să le facă pe amîndouă, dar de data asta, spre deosebire de Beijing, a căzut în propria capcană.

Americanca Shawn Johnson, campioana olimpică de la bîrnă din 2008, retrasă din gimnastică, despre Cătălina

La Jocurile Olimpice din 2008, în finala de la sol Sandra a învins-o pe Shawn Johnson, cunoscută şi recunoscută pentru execuţiile destul de robotice, tocmai pentru că i-a ieşit combinaţia de elemente dificile cu elemente artistice. Nu se întîmplă întotdeauna, iar dezamăgirea e cu atît mai mare cu cît nu se întîmplă atunci cînd ar trebui să se întîmple. Ştiţi cum se spune, rişti şi cîştigi. Sau nu rişti, nu cîştigi. Cătălina n-a riscat suficient cît să fie aur. Sandra a riscat şi a pierdut. Americanca n-a fost educată întru calea de mijloc. Dar pentru Cătălina miza era enormă, căci Aly Raisman e prea tînără ca să fie puternic afectată de un eventual eşec, iar Sandra încă în stare să îmbrăţişeze o a treia Olimpiadă, pentru o eventuală revanşă. Cătălina nu mai era nici una, nici alta. Ea era de trei ori campioana olimpică din 2004, la bîrnă, la sol şi cu echipa, o gimnastă cu numeroase accidentări şi intervenţii chirurgicale şi cu o vîrstă care, în acest sport, îi este cel mai mare duşman pentru o nouă şi ipotetică participare la o viitoare olimpiadă. La bîrnă a ratat medalia şi urma să concureze la sol cu această povară a omului care ştie că nu mai are nimic de demonstrat unei lumi cu aşteptări extrem de mari. Sigur că da, avea de partea sa experienţa! Acum opt ani, cînd ea cîştiga aurul olimpic la sol, la Atena, cea care avea să-i ia acum medalia abia împlinise 10 ani… Pentru Olimpiada de anul acesta nu s-a mai calificat nici una dintre gimnastele care au reprezentat SUA acum patru ani, darămite din veteranele pe care le ştia Cătălina de la Atena! Americancele selectate au fost cele care se pliau cel mai bine pe cerinţele noului cod de punctaj din gimnastică. Româncele selectate au fost cele care au avut puterea, răbdare, dorinţa, ambiţia să facă gimnastică şi din documentarea (sumară, recunosc) făcută pentru acest articol, n-am găsit să fi existat o altă gimnastă care să revină la sportul de performanţă aşa cum a făcut-o Cătălina Ponor, plecînd acasă cu două medalii olimpice şi, pentru cinci minute, avînd-o chiar şi pe a treia. Nici nu ştiu dacă va mai exista vreodată. Pe Cătălina au privit-o de la televizor gimnaste de talie mondială retrase din activitatea competiţională mult mai tinere ca ea. Şi au privit-o cu respect, aşa cum au privit-o toţi cei strînşi pe North Greenwich Arena pe 7 august 2012, în ultima sa competiţie majoră.

Pentru ea, personal, rezultatul a fost o dezamăgire. Nu trebuia să o zică deschis, ochii aceia frumoşi şi frumos conturaţi de rimel şi care ţineau lacrimile la respect, au spus ei povestea tristă din sufletul său. Şi-a făcut ieşirea de pe scena gimnasticii feminine exact cum a intrat: artistic. Roboţeii în chiloţi n-au cum să înţeleagă asta, pe ei nu i-a învăţat nimeni să danseze.

Anunțuri

17 gânduri despre „Roboţi în chiloţi. Ultimul dans al Cătălinei

  1. sunt absolut de acord si cred ca e prima data cand citesc un articol in care sa regasesc ganduri de-ale mele, emotii si nu lamentari pentru marele palmares romanesc si scoala romaneasca de gimnastica.
    maine apare o noua stea in gimnastica, dar noi am reusit sa eclipsam stralucirea celor de azi cu nemultumirile noastre inveninate… si daca ne-ar fi adus niste profit, macar aceasta atitudine, dar asta este, mai mult de atat se pare ca nu se inghesuie nimeni sa devina…

        1. Nu neapărat la asta, ci mai degrabă, la modul general, la faptul că aproape întotdeauna ne despărţim greu de ceva cu care-am fost obişnuiţi, deşi poate ştim că ceea ce urmează înseamnă un pas înainte. De exemplu, ea poate va deveni o antrenoare care să formeze alte gimnaste de excepţie.

          1. ca sa fiu sincera sandra izbasa si ponor sunt singurele nume de gimnaste romance care le-am retinut de la cele mai recente olimpiade…

  2. felicitari pentru analiza lucida! de o saptamana ziarele de profil nu sunt in stare sa produca un text coerent pe marginea a ceea ce s-a intamplat! aveti perfecta dreptate in tot ceea ce ati scris!

      1. cu multa placere! m-am bucurat foarte mult sa citesc acest text pentru ca asa vad si eu situatia. si mi se pare ca in tot acest hatis de idei „ne-au furat arbitrii rau de tot”, „raisman a castigat doua medalii nemeritate”, etc se uita un fapt fenomenal: Catalina a revenit la olimpiada dupa 8 ani si nu oricum. A facut fata unui nou cod de punctaj, a stralucit la sol si la barna [cand am vazut-o in concursul pe echipe aveam senzatia ca sunt mai tanara cu 8 ani, ca de fapt suntem la Atena 2004 :)]. si faptul ca sala a huiduit intr-o asemenea maniera ar trebui sa dea de gandit specialistilor in coduri de punctaje. de fapt, a fost o modalitate perfecta de a-si lua la revedere de la gimnastica. acea huiduiala a publicului la adresa codului ar putea fi inceputul unei schimbari pentru ca gimnastica sa redevina artistica.

  3. nu a fost un an bun pentru Romania la Olimpiada. Dar nu trebuie sa ne plecam capul, vom vedea peste 4 ani la Rio. Pana atunci trebuie sa muncim si sa venim cu forte proaspete. HAI ROMANIA !!

    1. Gimnastica, deşi e printre puţinele discipline de la Olimpiadă care ne aduce de fiecare dată medalii, ar fi putut, şi de data asta, aşa cum delegaţia însăşi a recunoscut-o, mai mult. Oricum, faptul că întotdeauna e loc de mai bine n-ar trebui să nu ne mulţumească, ci să ne bucure că echipa e conştientă de progresul făcut şi de progresele care se mai pot face.

  4. Da, sunt toal de acord, e foarte trist ce s-a întâmplat în general cu gimnastele române la această Olimpiadă şi în special cu Cătălina Ponor. Aş vrea cumva totuşi să ajungă la urechile şi inima ei că există foarte multă lume care totuşi apreciază foarte mult tot efortul ei şi rezultatele obţinute, atât din perspectiva unui sportiv cât şi a unui simplu om. Bravo Cătălina! Bravo Sandra!! Bravo gimnastelor române, sper ca tradiţia de aur pe care o avem în acest sport să nu dispară totuşi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s