Jurnalul unui naufragiat în România (XIX)

N-am ajuns vara asta la mare, dar simt că se-apropie un val înalt şi rece care-o să o să mă lovească fix în moalele capului şi-o să mă lase aşa plouat, din cap pînă-n picioare, într-o vreme cînd toată lumea se plînge de caniculă. Să vină şi poate o să mă trezească la realitate, că iar m-am apucat de tăiat frunze la cîini şi nici măcar n-am ascuţit foarfecele! O vreme nu mi-a păsat, eram ocupat cu mărunţitul, dar de cînd şi cu Jocurile astea Olimpice am început să mă zvîrcolesc ca şarpele: e deprimant rău cînd îţi dai seama (şi ar trebui să se întîmple repede!) cît de nesemnificativ eşti tu, ca fiinţă, pe lîngă sportivii ăia ale căror performanţe sînt uluitoare, cu sau fără medalie cîştigată. Ştiu că e o judecată absolută, dar numai aşa am şanse să mi se pună sîngele în mişcare şi să ies din starea asta de (fiinţă) neverterbrată. În rest, eu cu ce să mă mîndresc? Cel mult pot să scot de la sertar diplome pe care nu dă nimeni doi lei, nici măcar la propriu. Pentru că dacă ar da, mi-aş lua şi eu vreo două beri la o terasă de fiţe. Aşa, tot prin magherniţe o să hălăduiesc o vreme… Acuma nu vă imaginaţi c-am să mă apuc de cine ştie ce sport extrem şi că n-am să mă las pînă nu-mi aşez în cui o medalie! Ca să nu zic că nici măcar n-aş putea, am să spun că n-aş vrea. Păi nu vedeţi cum în ţara asta de căcat îţi poţi bate joc de orice, poţi lua în rîs pe oricine? Cum oameni cu evidente manifestări schizoide sînt lăsaţi să umble liberi şi, mai grav, să se adreseze publicului larg? Cum e posibil să treacă nesancţionată public mitocănia duetului Badea şi Ciutacu la adresa judokăi Alina Dumitru, care se cred buricul pămîntului cînd singura legătură ombilicală pe care o au pe lumea asta e cu Dan Voiculescu? Cum e posibil ca un plagiator dovedit să ocupe una dintre cele mai importante poziţii în destinul acestei ţări şi de-acolo să zîmbească angelic, ca şi cum n-ar fi vorba despre el?

Cu atîţia nesimţiţi, oportunişti, traseişti, hoţi, mitomani, şarlatani şi depravaţi, e prea tîrziu să m-apuc de ceva semnificativ în ţara asta. Dar pot să-i aplaud pe cei care au puterea şi mai ales răbdarea s-o facă. Mie din ambele mi-a mai rămas cît să dezleg ghicitori sudoku. Nu ştiu dacă suficient ca să particip, cîndva, la Campionatul Mondial de Sudoku. Dream onDream off

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s