Înc-o poantă şi mă duc!

„Talk to the hand!” (foto ZiareLive)

Iniţial îmi propusesem o analiză mai complexă a situaţiei noi cu privire la acuzele de plagiat în cazul tezei de doctorat a domnului prim-ministru al României, Dr. Victor Viorel Ponta, dar mai ales cu privire la recenta decizie a Comisiei Tehnice (a Consiliului Naţional) de Etică cum că lucrarea în discuţie este o creaţie ştiinţifică originală şi nu face obiectului unui plagiat, infirmînd concluziile defunctului Consiliu Naţional de Atestare a Titulurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU). Plecînd de la această… schimbare de situaţie (aş fi vrut să spun turnúră, dar asta implică totuşi ceva neaşteptat şi nu e cazul!) în realitatea faptelor, voiam să evidenţiez cît de important e ca măcar instituţia doctoratului să rămînă ferită de păcatul decredibilizării la nivelul percepţiei publice într-un context în care învăţămîntul (indiferent de nivel) din România se află de ani buni (sic!) într-o suferinţă cumplită şi cît e de regretabil ca ceva ce ar fi trebuit să fie apanajul unei elite intelectuale a devenit apanajul unei elite politice şi/sau potente financiar.

În fine, am renunţat repede la idee, pentru că mi-am dat seama că lucrurile sînt cu mult mai simple de-atît şi, prin urmare, trebuie explicate tot simplu, ca să înţeleagă şi cei care fie refuză, fie chiar nu pot să priceapă nişte lucruri atît de evidente. N-o mai lungesc, vă înşir nişte „momente” extrase din CV-ul public al actualului premier şi care ar trebui să se şi fi consumat în perioada în care acesta ar fi trebuit să lucreze la teza de doctorat: preşedinte al Tineretului Social Democrat, lector universitar la Universitatea Româno-Americană din Bucureşti, şef al Corpului de Control al Guvernului, ca secretar de Stat în Guvernul României. Cu siguranţă, sînt mult mai multe activităţi pe care dl Ponta le-a desfăşurat, să zicem, în intervalul 2000-2004, dar le-am selectat, vorba domniei sale, pe cele de care se simte cel mai mîndru. Bun, imaginaţi-vă acum volumul de muncă pe care l-ar presupune cele trei calităţi reunite, la care adăugăm şi calitatea de doctorand a lui Victor Ponta. Mda, pe lîngă a faptul că miroase puternic a incompatibilitate (nu neapărat din punct de vedere legal, ci mai ales din punctul de vedere al volumului de muncă presupus), miroase puternic a neputinţă. Sau cel puţin pentru un om normal ăsta ar trebui să fie mirosul. Şi asta e o constatare evidentă, de bun simţ, că nu poţi, oricîtă minte, oricîte mîini şi oricîte picioare ai avea, să le faci pe toate. Ca să nu mai zic să le faci pe toate aşa cum trebuie! Prin urmare, ceva trebuia să scîrţîie. Şi cum vorbim despre primul ministru în funcţie, putem extrage şi concluzia că nu activitatea politică e cea care a scîrţîit, ci – prin deducţie, se înţelege! – activitatea ştiinţifică.

La coordonatorul tezei de doctorat, prof. univ. dr. Adrian Năstase, fac doar o singură referire, la fel de obiectivă ca şi cele din cazul domnului Ponta: în perioada respectivă el era şi premierul României. Intuim cît de ocupat era şi cîte şi mai cîte avea de făcut şi domnia sa pe vremea mandatului de premier (2000-2004) şi tragem o concluzie similară: nu poţi, oricîtă minte, oricîte mîini şi oricîte picioare ai avea, să le faci pe toate! Dar dacă ar fi să evaluăm şi cum s-au încheiat lucrurile pentru Adrian Năstase, nici măcar nu mai putem spune cu certitudine ce n-a funcţionat cum trebuie.

Rezumînd, în contextele menţionate, premisa de la care trebuie să plecăm e că nici Victor Ponta n-avea cînd să elaboreze o teză de doctorat şi nici Adrian Năstase n-avea cînd să coordoneze un astfel de demers ştiinţific. Cu toate astea, ambele s-au produs şi, folosind terminologia preferată premierului, abia aici ar trebui să sesizeze domnia sa o „fractură logică”, şi nu în faptul că de ce abia acum s-a apucat (opoziţia) să dezgroape morţii, adică o teză susţinută în 2003, şi să-l acuze de plagiat?

Nu-i nimic, pentru a-i îngropa înapoi există Consiliul Naţional de Etică, a cărui Comisie Tehnică ar fi hotărît că acuzaţia de plagiat nu se susţine şi că toţi cei care cred asta se află în eroare. Ca argumente, ni se spune, în alte cuvinte decît cele folosite de premier, că teza respectă legislaţia în vigoare la momentul respectiv şi că lucrarea „este comparabilă din punct de vedere al acestor cerinţe cu alte teze de doctorat susţinute în acea perioadă”. Altfel spus, după acest raţionament, un furt descoperit nu trebuie pedepsit tocmai pentru că există multe altele asemenea care n-au fost pedepiste. Deşi, domnule Ponta, dacă mă gîndesc la situaţia în care a ajuns mentorul Dvs., mă tem că argumentul Comisiei de Etică vă situează – fireşte, fără să-şi fi propus – în faţa unei noi… „fracturi logice”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s