Bătrîni de-am fi fost…

Cînd o pensionară din Arad şi-a anunţat candidatura la unul din posturile de consilier de acolo, presa s-a grăbit să relateze întîmplarea, amuzîndu-se ca de-o mare excentricitate de dorinţa onestă a femeii de 83 de ani de a-i ajuta pe cei de-o seamă cu ea. Dacă cei care au relatat acest subiect ar fi fost cu adevărat jurnalişti, ar fi trebuit să intuiască şi că valoarea de ştire nu stătea (numai) în candidatura inedită, ci în faptul că, după multă vreme, bătrînele apăreau şi în alte ipostaze decît de victime ale violatorilor, bătăuşilor, descreieraţilor, hoţilor şi-aşa mai departe.

Ştirea a făcut înconjurul televiziunilor, a fost tăvălită prin presa scrisă şi prin online, în relatări de prost şi foarte prost gust. De exemplu, în aceeaşi ediţie, de ieri, Libertatea scria atît despre candidatura năstruşnică a bătrînei care crede că „mai poate”, cît şi despre păţania nu la fel de năstruşnică a unei bătrîne care accepta să fie violată de un bărbat din sat pentru că violatorul era singurul care-i mai aducea femeii apă în casă, îi tăia lemne şi-o mai ajuta prin gospodărie.

Comentariile cititorilor la cele două texte redau şi ele o poveste, la fel de adevărată şi, aş îndrăzni să cred, poate chiar mai tragică. „petre” spune aşa: „eu asi impuscao ce pzda mati sa cauti tu fa babo?ne-am saturat de voi mosnegii astia care ne hotarati viata astor tineri”, iar „eu”, la rîndu-i, comentează: „aha prima data nu l/ai reclamat ti/a placut dar acum nu ti/a mai placut ,ce ti/e si cu babele astea frateeeeeeeeeeee,si prostul sta la parnaie acum .poate se infinteaza odata bordelurile in romania cred ca am fi tara cu cele mai multe ,din lume…”

***

Ultima oară cînd am vorbit cu bunicul meu a fost chiar de ziua lui, prin octombrie 2007. L-am sunat să-i urez, cum se cade, multă sănătate şi acel călduros şi sincer la mulţi ani. Nu m-a lăsat. M-a întrebat el pe mine cum îmi mai merge, ce-am mai făcut, dacă am de gînd să mă căsătoresc, m-a sfătuit să nu uit să mai trec pe la el cînd am timp, că de străbuni trebuie să avem grijă, pentru că ei ne amintesc de unde venim şi încotro mergem, şi, la sfîrşit, mi-a recitat cîteva versete biblice. Parcă ar fi fost, de fapt, ziua mea, şi nu invers. Am simţit ca şi cum ar fi dorit cumva să evite o situaţie delicată şi poate ridicolă, cu mine urînd mulţi ani de-acum încolo unui om care împlinea deja 94. Două luni mai tîrziu a murit şi mi-am amintit că ăsta era şi cadoul de care pomenea de cîţiva ani, de cînd bătrîneţea îi devenise apăsătoare. Şi-am înţeles şi de ce urările de mulţi ani erau, pentru el, aşa stînjenitoare: cum noi toţi, rudele lui, eram prea ocupaţi cu vieţile noastre, ceea ce îi uram, o dată pe an, erau, de fapt, mulţi ani de singurătate.

Anunțuri

5 gânduri despre „Bătrîni de-am fi fost…

  1. Orice aş scrie aici ar suna ca un clişeu , iar tu m-ai învăţat să evit astfel de “accesorii” verbale.Pot doar să îţi spun că mi-e dor de bătrînii înţelepţi de altădată. Am primit foarte multe sfaturi bune de la bunicii mei.
    Cînd ţi-am citit mărturisirea despre bunicul tău, am uitat să respir pentru o clipă. Mi-am amintit de mamaia, bunica mea din partea mamei şi vroia să o vizitez mai des. Ura singurătatea!Şi ultima data cînd am văzut-o , mi-a zis că sunt foarte frumoasă,că e mîdră de ceea ce realizasem. Totuşi îşi dorea să mă vadă la casa mea şi mă întreba cînd voi face acest pas.
    Presimţea că nu va reuşi să trăiască acest moment…

    1. Bine că există în amintiri şi că zestrea memoriei poate fi încă accesată. E ca şi cum ţi-ai vizita bunicii, cu avantajul că ai ajunge mai repede decît dacă ai lua autobuzul sau trenul. 🙂

  2. E uimitor ca nimeni nu a observat avantajele unei asemenea candidaturi. In primul rand, sansele ca ea sa devina un politician corupt si condus de dorinta de a acumula cat mai mult in cat mai multe mandate sunt minime. She’s not in it for the money. La 83 de ani cine se mai gandeste la avere? Pe deasupra, femeia aceea sigur a adunat ceva intelepciune. Din ce inteleg a lucrat ca bibliotecara. Asta implica un nivel minim de inteligenta si capacitatea de a procesa ce se intampla in jur. Si daca a supravietuit atator lideri si schimbari politice, sunt convinsa ca are ce impartasi. Iar daca se mai oboseste sa si intre pe scena politica, e numai de aplaudat. Asa ca inainte sa aruncam cu adjective vag eufemistice ori mai rau, mai bine aplecam urechea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s