Jurnalul unui naufragiat în România (VIII)

Dacă ar fi să vorbim de premiere, anul ăsta mai pot trece pe listă încă una: contrar majorităţii, care pleacă de Paşte care încotro, am hotărît să rămîn în Iaşi: fără cozonaci, fără miel, fără drob, fără ouă roşii şi toate ameţelile astea tradiţionale, ca la mama, ca la bunica sau ca la naiba acasă. Doar cu nişte ţuică bună şi vin asemenea şi n-am nici cel mai mic regret. Doar grija să nu mă uit mai deloc pe posturile de televiziune româneşti, unde ni se aminteşte constant de cea mai mare sărbătoare a creştinăţăţii, cu oameni care ajung în spital pentru că au băgat în ei carne de miel ca nişte porci, cu ştiri ciuhodariene despre moldoveni cu minim 5 mg/l alcool pur în aerul expirat, sfidînd legile comei alcoolice, dacă acestea există, cu vacanţe la munte, la bulgari şi la greci. Le urăsc pe toate şi le doresc celor care le petrec şi le agreează să le dea Dumnezeu un Paşte luuung şi fericit, de cel puţin trei săptămîni. Iaşul arată altfel în absenţa agitaţiei ăsteia pascale absolut aberante şi am păţit ca în bancul ăla despre România: adică să cred că e un oraş frumos mai ales atunci cînd nu e locuit.

Tot pentru prima dată, azi am gîndit, cîteva secunde, în timp ce eram la volan, că şofatul chiar ar putea (ajunge) să-mi placă. Trebuie doar alte străzi, cu un trafic rutier fluidizat (ia te uită ce exprimare!), cu pietoni care să traverseze pe-acolo pe unde trebuie şi cu şoferi care să circule şi să parcheze cum trebuie. Cam aşa cum era azi şi cam aşa cum sper să fie şi luni, cînd mai am planificate alte ore de condus. Extraordinar, zicala asta cu minunile care ţin maxim trei zile o să se mai verifice încă o dată. Pentru marţi probabil, cînd lumea o să înceapă să se întoarcă în Iaşi o să se aplice altă zicală, cea cu trei ceasuri rele.

Hai, fugiţi de luaţi lumină, nu care cumva să rămîneţi pe întuneric!

Anunțuri

7 gânduri despre „Jurnalul unui naufragiat în România (VIII)

  1. Confirm, ca o proscrisă ce-şi iroseşte toate vacanţele si ne-vacanţele în Iaşul natal – în care nu vede nici o frumuseţe şi fascinaţie nici cînd înfloresc teii, nici cînd se găinăţează ciorile pe Copou – că numai nelocuit ar putea avea vreun farmec. Dar şi pe ăla îl găseşti numai după ce vei fi călcat prin toate gropile şi îţi vei fi vărsat toată fierea şi stors toţi nervii din tine prin mijloace de transport în comun şi in alte interacţiuni asemenea cu cetăţeni (adoptaţi sau nativi) ai urbei.

    1. Nu-ţi imagina că doar ţuică şi vin şi atît. Doar ţuică şi vin din meniul tradiţional, adică, dar fără celelalte, cu mîncăruri obişnuite carevasăzică. Dacă era doar cu ţuică şi vin era simplu: eram la Urgenţe, într-o ştire de-a lui Ciuhodaru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s