Despre excese (XLIII)

Cine ţi-e omul din oglindă?

Am spart oglinzile din jurul meu una cîte una. În timp, deveneau răsfrîngeri frînte ale unui chip desfigurat şi ale unui suflet încrîncenat. Inutile, aşa că le-am spart. Da, şi ştiu, pentru fiecare oglindă spartă şapte ani de ghinion. Mare scofală! Oricum, dacă ar fi să dau crezare zicalei ăsteia, înseamnă că cineva a spart pentru mine, preventiv, mai multe. Dar oare ce urmează după ce toate oglinzile fi-vor cioburi? Urmează aşteptarea. Apăsătoare, căci nu ştii ce va să vie. Frica învăluie fiinţa în bezna aia în care, singur, cu capul înainte, te-ai aruncat. Deznădejdea mocneşte înlăuntrul tău, hrănindu-se din firicelul de sînge care încă îţi ţine inima în mişcare. Te surprinzi făcînd gestul disperat al palpării pieptului, de parcă ţi-ar fi teamă că-ntr-o zi n-o să mai fie acolo. De parcă ar avea unde să plece… Cel mult, ar putea înceta să bată şi-ar deveni o bucată de carne moartă, ascunsă într-o carapace de piele şi oase. Ciudat cum bătaia constantă a inimii e singura monotonie pe care o acceptăm fără rezerve şi pentru care ne rugăm mai mereu. Să ne ferească Dumnezeu de aritmii cardiace, hipertensiuni arteriale sau cardiopatii ischemice, nu-i aşa? Stai liniştit, încă trăieşti! Dacă nu mă crezi, ia cioburile de pe jos şi uită-te. Tot tu eşti, dar cu sufletul împrăştiat între zeci şi zeci, dacă nu chiar sute de cioburi. Ţi-e frică pînă şi de-o reconstituire, să vezi ce-a mai rămas din tine. Uite, în bucata aia mare, rătăcită în dreapta încăperii eşti tu la vîrsta marilor aspiraţii. Cum cît a trecut de-atunci? Doar cîţiva ani, numai că tu ai abandonat drumul. Mai încolo eşti tot tu, aşa cum voiai să fii văzut de ochii şi să te vezi în ochii mentorului tău. Cum să ţi se pară hîdă revederea? Ai uitat cînd asta era tot ce-ţi doreai, să devii ca el, să vorbeşti ca el, să faci ce făcea el? Trădare, o fi cum spui, numai că oglinda aia nu s-a spart singură. Acum priveşte mai aproape, lîngă tine. În ciobul ăsta eşti tu, ăst de-acum. Din ce vezi, nimic nu-ţi place. Ridică-te-n picioare şi caută! Caută-i pe cei în care, dacă-i priveşti, îţi regăseşti tristeţile, bucuriile, idealurile şi micile plăceri, îţi regăseşti trecutul sau îţi ghiceşti viitorul. Caută-i pe cei care sînt reperul existenţei tale, caută-l pe cel care-ţi este omul-oglindă. Ai să ştii dacă l-ai găsit atunci cînd ai să-l priveşti în ochi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s