Despre excese (XLI) — Măştile neputinţei

Sursa: http://personalmessageblog.blogspot.com
Sursa: http://personalmessageblog.blogspot.com

Astăzi, exerciţiile de onestitate în public sînt o raritate, o excepţie care se dovedeşte, dacă nu îngrijorătoare, cu siguranţă inutilă. Cine, în afara spaţiului intim, al oglinzii care nu minte, mai are curajul să-şi expună bubele, să-şi călească spiritul cu oprobriul îndreptăţit al seamănului? Cine să-şi mai mărturisească limitele şi să ceară ajutor? Oamenii nu se mai recunosc înfrînţi. Duc o luptă surdă pînă şi cu propria fiinţă, dacă împrejurările o impun. Neputinţa nu se asumă. Ne place să credem că, pentru noi, ea nu există. O ghicim în alţii, pe care îi arătăm cu degetul, dar cînd vine vorba despre noi, lăsăm minciuna dulce să ne seducă sufletul amar şi să ne învăluie cu forţa ei. Şi în locul unei radiografii raţionale şi dureroase, ne împăcăm cu vorbe care să atenueze căderea: „Important e să ştii să pierzi”.

Pentru spiritele bătăioase însă, asumarea propriei neputinţe e o cerinţă imposibilă, dar în acelaşi timp poate fi şi cea mai elocventă dovadă de înţelepciune: să spui „Stop!” atunci cînd nu mai vrei, să spui Nu pot!” atunci cînd drobul e prea împovărător pentru braţele prea firave, să spui „Atît!”, atunci cînd mai mult nu-şi are rostul.

Prea des şi cu prea mare uşurinţă sacrificăm luciditatea eşecului esenţial pentru nebunia succesului aparent. De cele mai multe ori, ne forţăm limitele inutil, nu ca să ne dovedim nouă că putem, ci să le-o dovedim altora: celor cărora, din păcate, nici măcar nu le pasă. Ne-am obişnuit să tragem la căruţa altora şi pe-a noastră s-o lăsăm în paragină. Dacă va veni şi vremea să ne ocupăm de ea, prima lecţie pe care trebuie să o învăţăm e că important nu e să ştim să pierdem. Important e să învăţăm să cîştigăm pentru noi, şi nu pentru alţii.

Later edit: „Mi-ar plăcea să port o mască a chipului meu pe faţă, astfel încît oamenii să creadă că nu sînt eu, ci că e cineva care pretinde c-ar fi persoana mea”, zicea filosoful Slavoj Žižek. Da, mi-ar plăcea.

Anunțuri

3 gânduri despre „Despre excese (XLI) — Măştile neputinţei

  1. …si totusi consider necesara mascarea neputintei, sunt foarte multe rezultate nebanuite obtinute, de-a lungul vremii din aroganta ‘wanna-be-ului’ inconstient 🙂

    1. De-acord, desigur, dar, dacă am înţeles bine, mi se pare că cel care procedează aşa se bazează pe arbitrarietate, deci nu pe ceva ce-l defineşte ca fiinţă. Eu mă refeream mai degrabă la împlinirea interioară, la cîştigul exclusiv pentru noi, nu la succesul, să-i spunem, social. 🙂
      Mulţumesc pentru vizită!

  2. Si uite-asa sterpelim cat putem ganduri bune si laude si asta pentru ca optimismul ne este de ocazie.Sau poate ca decenta sinelui este foarte fragila( eu ma declar o indecenta libidionoasa,in acest caz).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s