Cuvîntul zilei: „comprezenţă”

E adevărat. O fi ea o comoară, dar e şi o corvoadă limba asta a noastră (română, adică), pe care unii o vorbesc numai şi numai după ureche. Scriam săptămîna trecută despre un tip special de greşeală, care apare atunci cînd vorbitorul cunoaşte (sau intuieşte, contextual) sensul unui cuvînt, însă nu şi modul în care acesta se pronunţă/ scrie corect. Am oferit atunci, ca exemple, erori precum „reanimale” şi „repercursiune”, ambele folosite corect din punctul de vedere al sensului comunicării, însă fără ca vreuna dintre aceste două rostiri să existe cu adevărat. Da, acestor emisii sonore li se asociază un sens, însă trebuie să se reţină că ele sînt greşeli crase, mascate (şi) de faptul că se apropie foarte mult de modul în care se pronunţă alte cuvinte, în aceste cazuri „animale” şi „incursiune”, care au cu totul alte sensuri.

Pe aceeaşi listă de greşeli (de ortoepie?) aş mai adăuga un cuvînt pe care l-am auzit din gura unei telespectatoare care a intervenit, într-o emisiune în direct (una despre care am mai scris), rostind, în mod repetat, „comprezenţă”, în loc de „complezenţă”.  Şi pe mine încă mă mai miră unele dintre rezultatele căutărilor care au direcţionat utilizatori de Internet către blogul meu: „la reanimale ce anseamna”, „ce anseamna reanimale”…

Anunțuri

2 gânduri despre „Cuvîntul zilei: „comprezenţă”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s