Masacrele presei

Una dintre tendinţele păcătoase ale presei actuale este hiperbolizarea unor întîmplări pentru a atrage cu orice preţ atenţia publicului care, graţie ofertei bogate, are de unde alege. Dacă avem în vedere jurnalismul tabloid, exagerările de acest gen nu ne miră, pentru că ştim la ce să ne aşteptăm din partea sa, deşi, cîteodată, chiar şi acesta poate produce surprize interesante.

Situaţia nu mai e însă aceeaşi atunci cînd şi ziarele serioase (pentru că de televiziuni serioase mă tem că nu prea mai putem vorbi) cad în aceeaşi capcană (apelează la aceeaşi strategie facilă?) a supradimensionării realului. De ieri, se tot vorbeşte şi scrie despre „masacrul de la coafor” sau, ca variantă, despre „măcelul de la salonul de înfrumuseţare”. Pentru un jurnalist, proprietatea termenilor n-ar trebui să fie o chestiune de fineţe, de stil; e esenţial în meseria asta să ai habar despre ce vorbeşti! Dincolo de întîmplarea cu adevărat regretabilă şi care ar trebui să ne pună pe gînduri în privinţa mai multor probleme, printre care şi siguranţa cetăţeanului în spaţiile publice, trebuie totuşi să ţinem cont şi de faptul că astfel de exagerări în presă pot induce o panică nejustificată printre diverşi membri ai audienţei.

Ceea ce s-a întîmplat în coaforul din Bucureşti, oricît de regretabil, după cum deja am spus, n-a fost însă un măcel sau un masacru, în sensul de acţiuni sîngeroase asupra unor mulţimi fără apărare, încheiate cu zeci şi chiar sute de morţi! Folosirea nechibzuită şi în exces a acestor termeni nu duce la altceva decît la generalizarea unui sentiment de teamă printre oameni, susţinut şi de evidenţierea unor detalii relevante numai pentru încadrarea juridică a faptei, dar nu şi pentru public.

De exemplu, insistarea asupra faptului că atacatorul deţinea arma în mod legal şi că era angajat al Ministerului de Interne – „şofer de Ambulanţă cu gradul de agent şef”, după precizările Evenimentului zilei – poate contribui la sporirea neîncrederii (oricum în creştere) cetăţeanului în instituţiile statului şi, evident, poate genera dezechilibre sociale. În astfel de cazuri, cred că discreţia în abordarea jurnalistică e şi o dovadă clară de profesionalism. Nu-mi amintesc ca provocarea de crize şi isterii naţionale să fie una dintre îndatoririle unui jurnalist! Cel mult, el se poate implica activ în gestionarea lor corespunzătoare, alături de echipe de specialişti, dar în nici un caz sub forma pseudo-talk-show-urilor de seară, unde diverşi hanibali comentează în fel şi chip cumplita faptă, lansează supoziţii, într-un limbaj care-i sperie pînă şi pe cei mai curajoşi dintre noi: masacru, măcel, ciuruie, criminal, nemilos, bestialitate, furie oarbă etc.

Dar, previzibil, presa dezamăgeşte din nou, îngroşînd pînă la insuportabil o tragedie. Urmează, în timp, să apară la public, şi efectul advers: acela al ridiculizării întîmplării în sine, a victimelor şi a dramelor acestora, aşa cum s-a întîmplat în toate cazurile cînd jurnaliştii au uitat care e unitatea de măsură a profesionalismului. Încă o dată, o parte a presei ratează subiectul şi preferă să scormonească în gunoi, după mirosuri pestilenţiale, într-o încercare disperată de a-şi descoperi „nasul de jurnalist”.

***

PS: La limită şi într-o notă de umor, am putea chiar spune că de pe urma acestor exagerări suferă şi saloanele de înfrumuseţare, prin această asociere între actul violent petrecut în Bucureşti şi actul – destul de paşnic – al aranjării părului.  Parcă şi văd cum doamnelor care obişnuiesc să se aranjeze la coafor deja a început să li se ridice, de la sine putere, părul de pe ceafă.  

Anunțuri

2 gânduri despre „Masacrele presei

  1. am urmărit o emisiune despre așa ceva, din obligație profesională: de 10 ori moderatoarea a pus aceeași întrebare absolut puerilă și irelevantă pentru mine, om care am aflat despre această nenorocire – ce s-a întâmplat acum 5 ani, de s-a schimbat asasinul în relația cu soția lui… păi, tanti, dacă ai aflat că a trecut pe la psihiatrie, dacă nevasta a depus plângere împotriva lui că e violent, de ce altceva mai ai nevoie, ca să înțelegi situația? că doar nu ești tocmai tu, jurnalista ce dai lecții unei țări, cea mai de jos din țară, de toți am înțeles, iar mata, nu și nu!
    regret ce s-a întâmplat, dar cred că acest incident cu cât va fi mai mediatizat cu atât va fi mai copiat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s