Viaţa după moarte. Răzbunarea Internetului

La sfîrşitul anului trecut, o fostă colegă de liceu a murit. În aceeaşi vară ar fi trebuit să se organizeze şi întîlnirea de 10 ani de la terminarea liceului, însă, din diverse motive, aceasta n-a mai avut loc. N-am apucat să ne vedem, deşi cîteva planuri de revedere fuseseră demarate, de către mai mulţi colegi de generaţie, în cadrul unui grup de discuţii pe Facebook. Deşi, cum se spune de obicei în astfel de contexte triste, că persoana decedată ne priveşte şi ne zîmbeşte din ceruri, în privinţa colegei de liceu, ea încă ne priveşte şi ne zîmbeşte din pozele profilului ei de Facebook. Prin urmare, ce-i de făcut?

Adio şi de la mediul virtual

Cum procedăm cu „moştenirea digitală” pe care o persoană decedată o lasă pe Internet? Cum poate familia sau, în fine, moştenitorii de drept, să intre în posesia ei cît mai repede? Gîndiţi-vă că puteţi ajunge expus în online şi ca urmare a unei banale amenzi neplătite către administraţia locală şi să rămîneţi acolo mult timp după ce aţi scăpat de datorie… Ce se întîmplă însă cu toată activitatea în online a unei persoane care moare? Conturi pe reţele sociale, adrese de e-mail, bloguri, comentarii pe forumuri de discuţii, imagini postate pe site-uri de fotografie, înregistrări video pe Youtube sau alte platforme similare, toate acestea conţin documente personale care, odată cu decesul individului, capătă altă valoare decît cea pe care acesta le-o dăduse în timpul vieţii. Numai un avocat ar putea să spună cu precizie cui aparţine toată această informaţie. Familiei? Site-urilor care au găzduit-o? Există la noi proceduri legale de a o recupera sau, măcar, de a o şterge? Dacă nu, poate fi acoperit acest gol legislativ? Pot fi luate anumite măsuri privind memoria digitală a unei persoane? Pe loc mă pot gîndi la cîteva dintre cele mai evidente derapaje care pot surveni ca urmare a decesului: protecţia datelor, drepturi de autor, drepturi de proprietate intelectuală, dreptul la intimitate etc. Pentru că, atît timp cît persoana decedată nu a lăsat instrucţiuni precise cu privire la activitatea sa din online, informaţia rămîne acolo, la dispoziţia tuturor, cel puţin pînă se reuşeşte recuperarea sa din punct de vedere legal.

Dezbateri în acest sens există, atît la nivelul Comisiei Europene, cît şi la nivelul unor ţări precum Franţa sau Marea Britanie, unde, de exemplu, peste 10% din populaţia activă pe Internet include în testament şi parolele diverselor conturi personale, tocmai pentru a evita ca informaţia să se rătăcească în online sau să fie folosită fraudulos.

În Spania, de exemplu, recuperarea tuturor datelor (prin aceasta înţelegînd orice a fost generat în online ca urmare a activităţii defunctului) din mediul virtual e prezentată ca oportunitate de afacere, la sfîrşitul anului trecut o firmă de pompe funebre – Mémora – anunţînd în premieră lansarea unui serviciu special de recuperare, la cerere, a „moştenirii 2.0.”. Procedura poate dura şi pînă la jumătate de an, iar după ce toată informaţia este colectată, familia/moştenitorii vor decide ce se va întîmpla cu aceasta, dacă o vor şterge sau, dimpotrivă, o vor păstra sub forma unui album de amintiri din spaţiul virtual. În orice caz, important e ca asupra conturilor (cu informaţii) deţinute de persoana decedată să aibă control exclusiv cei care vor să-i păstreze memoria neîntinată. Asta mai ales dacă vreţi să evitaţi situaţia în care să primiţi like pe Facebook de pe adresa mortului.

Mai multe informaţii pe aceeaşi temă veţi găsi aici, aici sau aici.

Anunțuri

6 gânduri despre „Viaţa după moarte. Răzbunarea Internetului

  1. Facebook are o optiune care se numeste memorialization. Odata informat despre moartea cuiva, Facebook nu va sterge profilul, dar nu-l va mai afisa la cautari, nici nu-l va mai sugera la capitolul „persoane pe care e posibil sa le cunosti”. Google ofera de asemenea o optiune de co-administrare a conturilor de Analytics si AdSense, iar majoritatea registrarilor ofera o optiune de management a domeniilor de catre una sau mai multe persoane pe langa titular. Ca o precautie insa, eu mi-am lasat un set de usernames si parole pe o hartiuta, just in case 🙂

  2. E aiurea…
    Eu am avut in lista de mess mai mult de doi ani o prietena care a murit. Am sters-o de curand… si m-am simtit de parca am mai omorat-o o data…
    Pe FB am vazut gafe de gafe,,, la zilele de nastere,,, care nu mai existau. Multi dintre „prietenii” din liste nu stiu ce se mai intampla cu X sau cu Y. Si daca X a murit, dar inca mai traieste virtual, „risca” sa primeasca multe urari de „La multi ani”…

    1. Şi asta mai ales în condiţiile în care foarte mulţi sînt şi cei care îşi adaugă în listele de prieteni persoane pe care nici măcar nu le cunosc! Să laşi un mesaj de „La mulţi ani!” a devenit o chestiune derizorie, care, nu-i aşa, nu costă nimic…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s