Jurnalul unui naufragiat în România (I)

Iar trec printr-o pasă proastă. A nu ştiu cîta pe anul ăsta, dar oricum, trebuie să fie a sub 40-a, că cel puţin primele zile de după Revelion am mimat optimismul. Am încercat orice: gîndire pozitivă, ioc gîndire, gînduri şi mai negre (asta ca să mai atenuez din starea nasoală), am băut (alcool, bănuiesc totuşi că s-a înţeles), am vrut să fumez (m-am abţinut, cu greu, dar m-am abţinut), am mîncat (dulciuri şi orice altceva), m-am apucat de alergat (curse lungi, se înţelege) şi cîte şi mai cîte. Numai la psiholog n-am fost, banii n-ajung bine nici de facturi, darămite să-i mai dau şi unuia care să-mi spună ceea ce ştiu deja, numai  că într-o formă mai elegantă decît mi-aş fi zis-o eu, adică însoţindu-mă de nişte palme peste ochi. Mi-am zis să mă îngrop sub nămeţi, dar cînd să mă apuc de treaba asta au şi venit cu utilajele şi-au cărat toate mormanele la mama naibii. Am vrut să mă interesez unde, dar nici n-am avut pe cine întreba şi-am renunţat la idee. Mă gîndesc – şi mai deprimat – că vine primăvara. Mi-e groază numai de idee. Tocmai începusem să mă obişnuiesc cu vremea de afară. Mai mult, începuse să-mi placă. De frig, oamenii stau încotoşmănaţi, cu nasul în fulare şi cu ochii sub căciuli trase pînă peste faţă. E perfect, fără contact vizual viaţa e mai frumoasă! Mergem toţi ca pinguinii, dar nu ne comportăm deloc la fel, ei îs animale sociabile, nu ca noi!

Şi-uite aşa îmi primesc veştile mereu: una caldă – frigul continuă, una rece – începe şcoala. Just great! Evident, ce-am făcut pînă acum pe la ore deja mi se pare depăşit; în concluzie, trebuie şters cu buretele tot şi de la capăt! Să văd ce cărţi mai pot downloada (ilegal, fireşte) de pe net, că bani n-am nici de covrigi (deşi am impresia că şi covrigii s-au scumpit fantastic de mult), darămite pentru volume nou apărute. Bănuiesc că tratatul ACTA e mai blînd totuşi cu cei care fură articole ştiinţifice sau cărţi recente decît cu cei care fură muzică şi filme. Deşi de la muzică am să mă abţin cu greu. Probabil o să fac ca pe vremuri: cînd prind piesa la radio, o să o înregistrez pe-o casetă (to do list: să cer pachet de-acasă cu vechiul casetofon!) şi-am să mă rog ca DJ-ul să tacă dracului din gură de la început pînă la sfîrşit, ca să nu-mi strice mie manevra. Evident că n-o să tacă, dar dacă ar tăcea n-ar mai avea nici un farmec toată treaba.

Mda, gata, somn! Şi mîine e o zi (din păcate, cum ar zice unii). Păcat, dacă eram pensionar, abia mă trezeam şi dădeam şi eu pe OTV. Aşa, nici n-am la ce mă uita. Tot mai bine cu ochii închişi.

Anunțuri

5 gânduri despre „Jurnalul unui naufragiat în România (I)

  1. ce bine că s-au grăbit oamenii cu utilajele… nu neapărat pentru a curăți drumul, cât pentru că, iată, au păstrat printre noi o speranță a scrisului, talentată, chiar dacă nefericită și – asemenea tuturor 🙂 – fără bani!
    spor-t în tot ce faci și lasă tristețile pe seama celor care înving cu ajutorul banilor de la părinciori. cei cu talent sunt bucuroși pentru că vor reuși cu puterile lor.
    🙂

  2. Hmm, ar trebui să existe, totuși, un remediu pentru risipirea gândurilor negre. Iar până ajunge vechiul sau noul casetofon, serialele (gratuite/ ilegal) de pe net, pot fi o soluție de moment. Însuflețesc, uneori, spiritul și mintea. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s