Cine sapă blogul altuia

Celor care mă comentează

(Mi) se întîmplă destul de rar, dar (mi) se întîmplă. Se întîmplă ca peste blogul meu să dea diverşi cititori aflaţi în căutare a diverse chestiuni. Şi se mai întîmplă ca unii dintre aceştia să fie şi studenţi (foşti sau actuali), amici, prieteni, cunoştinţe, rude etc. Şi se întîmplă să nu mă fi făcut plăcut chiar de toată lumea. Se întîmplă ca nici măcar să nu fi încercat. Aşa că, pe lîngă tot acest şir de întîmplări, se mai întîmplă ca unii dintre vizitatorii blogului meu să lase şi comentarii. Nu-mi plac intervenţiile anonime dar, de cele mai multe ori, dacă acestea sînt inofensive, le pot trece cu vederea. Aşa cum, de exemplu, o domnişoară atrăgătoare nu se simte deranjată că e fluierată pe stradă, deşi gestul în sine e, fără îndoială, neplăcut, vulgar. Cum spuneam, pe blogul meu ajung, vrînd sau nevrînd, diverşi. În funcţie de ceea ce şi cum – dar mai ales cum – citesc, unii dintre ei mă onorează cu cîte un comentariu. Pe mulţi dintre vizitatori mi-i cunosc prea bine şi îmi place ca uneori să-i tratez ca pe nişte musafiri dragi. În loc de o vişinată autentică şi discuţii îndelungi, le ofer cîteodată texte care să-i provoace sau scriu pentru ei doar pentru a le face pe plac; alteori – pentru că i-am simţit trişti – scriu ca să-i amuz sau cel puţin să încerc să-i binedispun. Mai ştiu şi că nu reuşesc întotdeauna, pentru că de multe ori scriu numai pentru mine. Nu aştept din partea lor nici un fel de intervenţie, nu vreau să le simt nici o emoţie. Ştiu doar, graţie unor servicii de monitorizare, că au trecut pragul blogului. Dar nu despre ei aş fi vrut să scriu, pe unii dintre ei oricum îi regăsiţi în blogroll, ca recomandare pentru lectură.

Textul acesta ar fi trebuit să fie adresat celor care, nechemaţi, vin în sufrageria mea virtuală şi scuipă pe jos. Poftiţi să iasă, se supără şi mai scuipă o dată, interpretînd după bunul plac preceptul biblic cu întorsul obrazului.  Textul acesta le este adresat lor, acelora care se recunosc în astfel de comportamente. Constatînd că, în loc de prăjitura pe care oricum au venit să o fure, au fost serviţi cu un spam, tot ei se supără, ameninţîndu-mă că e păcat că nu le accept vulgarităţile, că uite-aşa am (mai) pierdut un cititor. Ca răspuns, le pot spune doar că nu pot pierde nimic din ceea ce nu mi-am dorit niciodată.

Reclame

4 gânduri despre „Cine sapă blogul altuia

  1. Adi, nu te pune cu prostul ca are mintea odihnita. Este superb textul tau ! …Numai ca „target-ul” lui nu are capacitatile cognitive si afective de a aprecia mesajul la adevarata valoare. Da-le spam si lasa-i in plata lor, ca ignorarea o sa-i faca sa caute alte meleaguri unde isi pot exprima micimea.

  2. PS „unde sa-si POATA exprima micimea” am vrut sa zic – pot era de la o expresie pe care am sters-o, si pe care nu am mai acordat-o ulterior, avand altceva in minte, evident

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s