De la chioşc (IX)

Şefă la tavă

Nu-i chiar „de la chioşc”, ci de la o pizzerie de pe Copou:
Chelneriţa scapă o tavă pe jos, din cele pe care le căra. Tava, parcă înadins, face zgomot cît zece.

Şefa: Ai grijă cum duci tăvile alea, unde dracu’ te uiţi!
Chelneriţa: Da’ n-am vrut, nu că n-am fost atentă!
Şefa: Lasă, lasă, nu mai dormi, trezeşte-te, că am văzut eu că numai la numărat banii îţi sclipesc ochii!

Bineînţeles că a rămas cum a zis şefa.

Anunțuri

4 gânduri despre „De la chioşc (IX)

  1. Dat fiind si contextul de recesiune in care traim obedienta fata de sef se amplifica si este normal ca el sa aibe ultimul cuvant, angajatii sunt mereu adormiti si sefii mereu plini de viata si dornici de munca:)

  2. @Cătălin: indiferent de context, normalitatea nu trebuie înţeleasă aşa! Normalitatea ar trebui să implice, printre altele, şi respectul reciproc. Evident, după cum subliniezi şi tu, asta nu prea se întîmplă…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s