Despre excese (XI) — Purtatul de grijă şi pupatul în cur

În orice relaţii interumane, exceptînd poate zona prieteniilor… „la cataramă” (iertat fie-mi clişeul), manifestarea îngrijorării pentru cel de lîngă tine nu e decît îngrijorarea pentru sine. Nici măcar în părinţi nu se ascunde vreo intenţie altruistă în ceea ce-i priveşte pe copii. „La bătrîneţe îmi va fi sprijin”, se spune adesea. În iubire, de multe ori, aceeaşi poveste; iar prăpastia îngrijorării se poate adînci într-atît încît „purtatul de grijă” să devină o obişnuinţă. E un joc în care sinele ne e înlocuit de umbre pe care le acceptăm pentru că sînt varianta comodă şi acceptată social. Debarasarea se produce greu, cu riscuri aparent imposibil de asumat. Asumarea e salvarea din prăpastie numai prin aruncarea în gol. Fără un astfel de gest compensatoriu, nu ne vom dezlega de minciună, nu ne vom elibera. Vom continua supravieţuirea egoistă. Şi cum egoismul nu se manifestă decît prin şi în alteritate, ne gîndim, totuşi, că ar fi mai bine să găsim pe cineva căruia să-i purtăm, ocazional, de grijă. Pe româneşte, să-l pupăm, din cînd în cînd, în cur.

Anunțuri

9 gânduri despre „Despre excese (XI) — Purtatul de grijă şi pupatul în cur

  1. Mmmmm, grea asumare de filozofie. Generalizarea e totuşi un păcat universal. Deşi teoria poate fi adevărată în întregul ei, cred că suferă alter-ităţi în anumite părţi ale sale. Altfel, viaţa toată ar fi o lungă boală de caracter.

  2. Ai perfecta dreptate, Adi.Foarte interesanta tratare a temei. Intr-adevar, unii parinti, (nu generalizez) vad in copii doar un sprijin viitor. Mai exista indivizi sau individe care au asa o vocatie de infirmiera si ‘ingrijesc” (probabil in speranta unei compensatii divine viitoare) pe cine are sau nu are nevoie de ingrijirile lor.Ii admir pe acei parinti , prtieteni, iubiti de un altruism total care fac ceea ce fac, se daruiesc absolut dezinteresat , de dragul daruirii si atat. dar desigur, cine mai ofera azi ceva fara sa astepte nimic in schimb?

    (P.S.Poate ca de data asta am ‘atins” esenta temei tale, ca la celelalte comentarii am vazut ca am fost paralela)

  3. „Iubirea” şi „prietenia”, afişate cu ostentaţia clişeului şi manifestate fără a fi aşteptate sînt forme de luare în deşert a celuilalt. Sînt bătaie de joc şi mai mult decît o formă a egoismului, sînt o oglindă a unei mizerii caracterologice. Cine operează cu mistificarea sentimentelor de iubire şi prietenie este un ticălos sterp la suflet care nu a cunoscut probabil nicicînd valenţa acestor noţiuni şi nici nu a simţit forţa lor de miracol.

  4. @Adela & Maria: chiar am evitat generalizările („adesea”, „de multe ori” sînt, totuşi, formule restrictive), pentru că o generalizare are putere de verdict. Nu e cazul!

    @Maria: Bine ai revenit! Într-adevăr, „vocaţie de infirmieră”, acel gen de infirmieră care, după ce-a pansat o rană care nu există, aşteaptă 500 de lei în buzunarul halatului.

  5. @Haza. Eşec sau reversul grotesc al lucrurilor ce-ar fi trebuit să fie „înalte”, dar n-au fost să fie aşa. Evident că „viziunea” se justifică în virtutea experienţelor individuale. Ceea ce mă bucură este că nu există doar reversul viermănos ci şi autenticul perfect.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s