Despre excese (X): Excesul iubirii de sine

Iubirea de sine naşte jeguri. Evident, „jegurile” ar forma şi ele o categorie de oameni, dar, din prea multă iubire de sine, nu pot trăi nicicum împreună. Jegurilor le e dat să fie singuri şi să se iubească. Mult. Pentru ceilalţi n-au decît firimituri căzute de pe altarul egoismului lor. La o Judecată de Apoi, jegurile n-ar putea spune că se căiesc, căci inimile lor nu s-au îndoit niciodată, iar suflet n-au avut nicicînd. Jegurile ar călca mîndru peste pragul Raiului, aşteptînd reverenţe. Nu şi-ar pleca urechea să-i asculte şi pe ceilalţi pentru că ei le ştiu pe toate. Dumnezeii de pe Pămînt s-au ridicat la ceruri şi-şi aşteaptă primenirea. Însă pe ei n-are cine să-i judece acolo. Pentru astfel de oameni judecată de apoi nu există! Verdictul li se dă pe pămînt, iar la Poarta Iadului nu-i aşteaptă nimeni. Toţi ceilalţi vor păşi peste ei. Ei vor fi talpa.

Anunțuri

Un gând despre „Despre excese (X): Excesul iubirii de sine

  1. Iubirea prea mare de sine exclude din economia existenţială a individului eroarea şi asumarea ei. Induce autosuficienţa şi atotputernicia. Încrederea în sine le este blazon celor ce o poartă ca marcă a celor aleşi. Aleşi să nu se îndoiască niciodată de ei înşişi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s