Despre excese (VIII): Excesul de admiraţie

Uneori, în cumplite momente de însingurare, voită sau nu, ne gîndim la cei pe care îi admirăm. Acest soi de meditaţie paliativă se produce aproape inconştient, într-o manieră similară procedeelor guvernate de instinctele de conservare. Cel care se „bucură” de preţuire nu joacă nicicum rolul unui privilegiat răsfăţat, ci pe cel al unui responsabil de tribulaţiile noastre existenţiale.

Preferăm o palmă după ceafă – binevoitoare şi cu mult subînţeles – unei dulcegării stîngace. Tînjim după un reproş argumentat fără cusur. Un zîmbet complice valorează nespus şi nu cutezăm să-l aşezăm alături de hăhăielile cotidiene.

Cei pe care-i admirăm ne sînt dovada vie a relativităţii timpului şi spaţiului, pentru că se insinuează abisal în fiinţarea noastră, pentru că ni se permanentizează întru o incredibilă ubicuitate. Ne respiră aerul, ne citesc gîndurile încă nerostite, ne aşază cuvintele pe buze, ne strunesc, asemenea unor fantoşe, degetele pentru scris. Ne supunem robiţi de încîntare hipnozei altruiste. Pentru că ştim că, în cele mai cumplite momente de însingurare, cei pe care-i admirăm se gîndesc la noi.

Anunțuri

2 gânduri despre „Despre excese (VIII): Excesul de admiraţie

  1. Intr-adevar, e reconfortant gandul ca nu esti unicul care gandeste intr-un anumit mod, ca, daca pari ratusca cea urata celor din jur, in realitate, destinul tau de lebada se reveleaza intr-o alta dimensiune imperceptibila si insesizabila celor din jur. Doar ei, cei pe care ii admiri, considerandu-va egali sau tinzand la statutul de egali, te pot intelege, stimula, ajuta sa gasesti in tine resursele spre a continua pe drumul insingurarii aparente. Si nu e nevoie ca ei sa stie ca te-au incurajat, poate cei pe care ii admiri au trecut deja in eternitate, dar opera lor si-a indeplinit misiunea.Modelele vii?Da, dar de obicei ajungi model cand deja e prea tarziu pentru orgoliul tau…
    I-am spus candva unui mare critic contemporan care ma incuraja sa scriu poeme, ca simt nevoia unui cenaclu, a unei competitii cu cei din generatia mea,a unor lecturi constructive sau distructive…Mi-a raspuns , si cred ca asta e valabil pentru orice tanar aflat la inceput de drum (ca tine, dupa cum am vazut), ca modelele mele si crioticii mei sunt marii poeti, marile spirite cu care ma inrudeam ( pe atunci, intre timp viata mi-a taiat aripile de lebada si mi-a cam demesticit spiritul rebel …), ii gasesc in biblioteci, in cartile de referinta ale lumii…Succes la scris , sunt convinsa ca ai deja multe din penele valoroase cu care sa scrii(ma rog…inlocuim „pana” cu „tastatura”…)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s