Dudul negru (1)

Mătuş’ Ileana îşi aşteaptă cu înfrigurare nepoţii. Odăile sînt primenite, moşneagul ei încă mai mîngîie pietrele ogrăzii, cu măturoiul abia făcut, din pelin verde. Dudul, bătrîn şi el, îşi scutură scoarţa groasă, măcinată de furnici. S-a încăpăţînat să înverzească şi anul acesta. Ce bucuroşi or să fie nepoţii, îşi zice pentru sine bătrîna, şi-şi înghesui palmele firave în buzunarul de la şorţ: „ce-i şi cu copchiii aştia, cum pot ei să iubească la fel de mult şi-un om, şi-un copac…”

Azi a gătit pentru multe guri şi abia aşteaptă seara să-i strîngă pe toţi în bucătărie. Ea n-o să vorbească, o să-i asculte, o să-i privească, cît să-i ţină de dor pînă la următoarea întîlnire. O să le dea în fiecare dimineaţă, pînă la sfîrşitul lumii de s-ar putea, cana de lapte cu caimac subţire, feliile de pîine neagră cu magiun. A făcut şi frecăţei cu lapte, ştie că asta le place nepoţilor cel mai mult. Numai aşa le mai fură o sărutare zburdalnicilor, pe lîngă cele două: una la sosire şi una la plecare. Cîteodată, ar tăia dudul numai din invidie…

Ar tăia copacul acela care-l are pe Satana-năuntru’, că… [citeşte în continuare]

Anunțuri

4 gânduri despre „Dudul negru (1)

  1. Te astept sa publici prozele astea scurte si, de ce nu, si macar vreun roman. Si sa nu indraznesti sa n-o inviti pe fosta profa de romana sa vina sa te felicite cu ocazia lansarii volumelor! Nu-mi pot dori decat cati mai multi fosti elevi ca tine. Bafta in toate proiectele!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s