Bunicii (I.1)

O babă şi-un nepot

Cînd Fănel trînti poarta, exact în aceeaşi secundă trînti şi bunică-sa oala cu fasole de pardoseală. N-a aflat nimeni niciodată dacă a trîntit-o pentru că s-a speriat, pentru că avea draci sau pur şi simplu că i s-a căşunat pe oală. O avea de la nor-sa. S-a apucat apoi, în tăcere, să adune boabele de fasole fierte, rătăcite prin toată încăperea, încîlcite în păr de mîţă. Cătă repejor o altă cratiţă, una care să nu fie spurcată. Băgă mîna sub pat, apucă de coadă vasul şi-l trînti la loc. Trase mîna smucit. O pişcase un purice. Sau mai mulţi, că îndată se repezi la sticla de spirt, să-şi ostoiască urticaria. Fasolea rămăsese grămadă, în mijlocul bucătăriei de vară. Bătrîna aşeză spirtul la loc şi ochii îi căzură pe sticla de rachiu. L-a îmbiat şi pe nepot, „un păhărel, că-i mult de mers pîn’ la bunic-tu”. Ea a dat două pe gît, fără să pară că înghite, de parcă ar fi vrut să-i păstreze aroma pînă-n seară. Era abia dimineaţa, iar bărbatu-su plecase la coasă cu noaptea-n cap, pe răcoare. Douăzeci de prăjini trebuia cosite într-o singură zi. Baba îşi aminti repede de moşneag. Îi dictă nepotului din priviri să pună fasolea în cratiţă. Tot aşa, crăcănată pe-un scaun, îşi tot sucea ochii, ba spre lemne, ba spre chibrituri, ba spre gaz, ba se spre sobiţă. Fănel nu era atît de deştept cît să priceapă şi a aprins lemnele înainte să le bage în sobă. După două ore, bunică-sa se trezi, înăduşită de fum.

Citiţi continuarea aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s