• IMPRESII SCOASE LA MEZAT

    Un blog cu toane

Ai mei

N-aş vrea să pară că vă ţin lecţii de gramatică, dar, dacă nu ştiaţi – deşi nu cred că mai e aşa o noutate, din moment ce „ştirea” e din 2010 – , vă spun că în ediţia din 2010 a Gramaticii de bază a limbii române, al (de fapt, toată seria, adică a, al, … Continuarea

Oraşul ăsta

Oraşul ăsta boleşte: de pe geam aud, de dimineaţă pînă seara, uneori chiar şi noaptea, cum ambulanţele duc către spitale oameni suferinzi, iar eu, în loc să le doresc salvarea, mă gîndesc că unii n-o să se mai întoarcă acasă niciodată. Oraşul ăsta trişează: din benzinăria de lîngă bloc se aude cum o motocoasă se … Continuarea

Fotografii din copilărie (II)

Nu ştiu cum curgeau înainte zilele, dar erau răbdătoare cu mine. Pe cele mohorîte le tratam cu dispreţ din prispa casei, unde, tolănit pe ţoalele făcute de bunica, stăteam ferit de ploaie şi de vînt. Cele însorite, dacă nu eram undeva sub bolta de viţă-de-vie, mă prindeau tot pe acolo, căutînd adierea răcoroasă ce venea … Continuarea

Scîrbă

Scîrbă. Nu poţi să spui că nu te-a încercat niciodată. Poate că i-ai zis eufemistic aversiune, pentru că scîrbă ţi s-a părut un cuvînt prea puternic şi mai şi suna ca o sentinţă irevocabilă. Alţii i-au spus greaţă şi au scris şi cărţi despre asta. Oricîte sinonime am găsi, c-or fi ele eufemisme sau disfemisme, … Continuarea

Autoportret

Ăsta-s eu, cel care şi-a pierdut prieteni pentru că a ţinut mai mult la principii decît la oameni, cel care se ascunde de lume în cuvinte, pe care le ţese în veşminte cu care să iasă-n lume, cel care-şi lasă gîndurile slobode cînd ceilalţi şi le ţin ferecate în lanţurile raţiunii, cel pentru care să … Continuarea

Mai trăieşti?

Unii oameni obişnuiesc să dispară. Să se facă neştiuţi, neauziţi, nevăzuţi, să se strecoare printre oameni şi prin viaţă ca şi cum ar merge pe vîrfuri într-o casă străină în miez de noapte. Asta, desigur, în limitele în care e posibil, căci nu poţi dispărea chiar după bunul plac: te duci la serviciu, îţi îndeplineşti … Continuarea

Vorba de duminică (LII)

Prin intenţie, şi nu prin adevărul sau falsitatea lucrului însuşi trebuie să judecăm dacă se minte sau nu se minte […]. Se poate minţi spunîndu-se adevărul […]. A minţi înseamnă a vorbi împotriva gîndirii proprii cu intenţia de a înşela… (Sfîntul Augustin, „De mendacio”)

Oameni şi cercuri

Citisem undeva că limba trasează în jurul nostru un cerc din care cu greu se poate ieşi şi din care puţini încearcă să iasă. Ştiu că citeam pe atunci despre determinismul lingvistic, dar nu-mi amintesc cu precizie cine a spus-o. Căutînd acum, mă gîndesc că e posibil să fi fost Humboldt, căci am găsit la … Continuarea

Vorba de duminică (LI)

Am încetat să mai visăm. (…) Din ce în ce mai puţini ne-am păstrat capacitatea de a visa, pînă ce acum ne găsim într-un moment în care visele sînt nişte lucruri pe care le-am visa dacă am mai reuşi să visăm. O, vise, citim despre voi în cărţile de demult, dar fabricile de vise s-au … Continuarea

Despre dăruire

Funcţionăm cu jumătăţi de măsură. Întotdeauna păstrăm ceva „deoparte” numai pentru noi: o vorbă bună pentru zile rele, o mîngîiere pentru ceasurile pustii, poate nişte bani, o taină pe care o ferim de ochii prea curioşi ai lumii, poate nişte gînduri ori idei din care ne compunem – nimicuri pentru ceilalţi, adevărate comori pentru noi. … Continuarea

Gînduri adunate de pe jos

Gînd înainte: Învăluie-mă cu ceaţa de afară ca să mă poţi privi numai de-aproape. Te mai poţi aduna cînd ai fost făcut bucăţi? Cînd ai fost sfîşiat aşa cum un leu sfîşie, ca un hoţ care-a lovit pe întuneric, o antilopă rătăcită în savană? Se aude doar disperarea căreia nu-i răspunde nimeni şi nimic. În … Continuarea

Noi cîrtim, nu gîndim

Jignim mult prea mult şi mult prea uşor. E o constatare nu de ieri, de azi, ci mai veche, numai că abia acum m-am gîndit s-o prind în cuvinte. Poate pare că vin cu argumente… expirate, dar îmi amintesc că în casa bunicilor, unde mi-am petrecut cea mai frumoasă parte a copilăriei, cuvinte de ocară … Continuarea

10 lecţii. De dat sau de luat

Să zîmbești senin și compătimitor cînd semeni de-ai tăi îți declară, direct sau prin intermediari, ura viscerală pe care ți-au purtat-o în taină ani de zile. Dimineața, cînd te uiți în oglindă, să nu-l vezi pe cel care-ai fost ieri, ci pe cel care vei fi mîine. Să crezi în tine. Îţi va fi de … Continuarea

Despre împăcare

Aş vrea să urlu, dar n-am în faţă decît o foaie de hîrtie. Şi, chiar de-ar fi fost aliniaţi înaintea-mi, ca-n faţa unui pluton de execuţie, oameni, tot n-aş fi ştiut la care dintre ei să urlu. Toţi mi-au greşit şi tuturor le-am greşit, toţi m-au trădat şi i-am trădat pe toţi fără excepţie. Probabil … Continuarea

Fotografii din copilărie (I)

Cînd eram mici, de fiecare dată cînd ştiam că vara se apropie de sfîrşit, ne apucau smiorcăielile. După 6 august, cînd e Schimbarea la faţă, bunicul punea şi el paie pe foc, zicîndu-ne că sărbătoarea asta se chema aşa pentru că se schimbau la faţă anotimpurile – frunza rugineşte, rîurile coboară mai reci din munte, … Continuarea

Un gînd despre oameni şi cărţi

N-o să ştim niciodată cine este un om cu adevărat pînă cînd nu ne propunem să descoperim, în această ordine, ceea ce el lasă să se vadă, ceea ce el spune şi ceea ce el simte. Cei mai mulţi dintre noi punem etichete mulţumindu-ne cu ceea ce vedem, auzim şi simţim noi; dar intuiţia noastră … Continuarea

Zece concluzii despre munte, cu bune şi cu rele

Voi fi succint, n-am mai scris pe blog de vreo trei luni şi mai durează pînă să fiu din nou în formă. La fel mi-am zis şi după ce weekendul trecut am fost pe munte: mai durează pînă să fiu din nou în formă. Cum spuneam, am fost la munte. De obicei, prefer regiunile montane … Continuarea

Selfie cu moartea

N-am început săptămîna bine deloc. M-am întors de la universitate şi-am deschis Facebook-ul, ca să mai aflu noutăţi, şi-am dat peste doi prieteni din listă deplîngînd moartea unor cunoştinţe. Îmi venea să fac ceva ca să-mi dispară din feed astfel de veşti tragice, la fel cum făceam odinioară cînd, citind ziarele şi ajugînd la secţiunile … Continuarea

Un răspuns demisec

Azi, studenţii din anul al III-lea au vrut să răspund la cîteva întrebări despre generaţia lor, ca un fel de amintire din partea-mi cu prilejul terminării facultăţii. Evident, cînd am văzut camera de filmat, am dat în bîlbîială. Am încercat să fac pe deşteptul şi să obţin şmechereşte întrebările dinainte, dar, (tot) evident, nu mi-a … Continuarea

Lecţii de supravieţuire

Unii oameni se nasc pur şi simplu bătrîni. Dar nu ca-n nuvela lui Fitzgerald, zbîrciţi şi apoi întinerind şi îndreptîndu-se spre copilărie, ci crescînd mînaţi mereu de instinctul de-a privi spre trecut, de-a analiza fapte apuse, de-a regreta lucruri nefăcute, de-a contempla alegeri nimerite şi, în general, de-a privi în urmă. Eşti tînăr atîta timp … Continuarea