• IMPRESII SCOASE LA MEZAT

    Un blog cu toane

Nimic, niciodată

Nimic pe lumea asta nu mi-a redat pînă acum liniştea pe care o simţeam în odaia bunicilor, nicio voce pe lumea asta n-a fost mai caldă ca cea a bunicii, atunci cînd ne alinta, şi ca cea a bunicului, atunci cînd ne mustra, nicio îmbrăţişare n-a fost mai strînsă ca cea a doi bătrîni ale … Citește în continuare

În pielea altuia

Cînd se întîmplă cîte-o tragedie (un disperat îşi pune capăt zilelor, cineva, mistuit de gelozie, hotărăşte să-şi obţină dreptatea cu toporul ori altcineva, cu minţile aiurea, pune mîna pe-o armă şi trage la întîmplare în săli de cinema sau la concerte etc.), presa caută să obţină de la martori detalii despre vieţile celor care au … Citește în continuare

Oameni şi scări

Un episod: Azi dimineaţă m-am intersectat la medic cu un bărbat de etnie romă care avea nevoie de un certificat pentru dosarul social al fiicei sale, care trebuia să se cazeze în Iaşi la nu mai ştiu ce cămin. Pe la vreo 40 şi ceva de ani, nici ferchezuit, dar nici neîngrijit, mă rog, un … Citește în continuare

Ai mei

N-aş vrea să pară că vă ţin lecţii de gramatică, dar, dacă nu ştiaţi – deşi nu cred că mai e aşa o noutate, din moment ce „ştirea” e din 2010 – , vă spun că în ediţia din 2010 a Gramaticii de bază a limbii române, al (de fapt, toată seria, adică a, al, … Citește în continuare

Oraşul ăsta

Oraşul ăsta boleşte: de pe geam aud, de dimineaţă pînă seara, uneori chiar şi noaptea, cum ambulanţele duc către spitale oameni suferinzi, iar eu, în loc să le doresc salvarea, mă gîndesc că unii n-o să se mai întoarcă acasă niciodată. Oraşul ăsta trişează: din benzinăria de lîngă bloc se aude cum o motocoasă se … Citește în continuare

Fotografii din copilărie (II)

Nu ştiu cum curgeau înainte zilele, dar erau răbdătoare cu mine. Pe cele mohorîte le tratam cu dispreţ din prispa casei, unde, tolănit pe ţoalele făcute de bunica, stăteam ferit de ploaie şi de vînt. Cele însorite, dacă nu eram undeva sub bolta de viţă-de-vie, mă prindeau tot pe acolo, căutînd adierea răcoroasă ce venea … Citește în continuare

Scîrbă

Scîrbă. Nu poţi să spui că nu te-a încercat niciodată. Poate că i-ai zis eufemistic aversiune, pentru că scîrbă ţi s-a părut un cuvînt prea puternic şi mai şi suna ca o sentinţă irevocabilă. Alţii i-au spus greaţă şi au scris şi cărţi despre asta. Oricîte sinonime am găsi, c-or fi ele eufemisme sau disfemisme, … Citește în continuare

Autoportret

Ăsta-s eu, cel care şi-a pierdut prieteni pentru că a ţinut mai mult la principii decît la oameni, cel care se ascunde de lume în cuvinte, pe care le ţese în veşminte cu care să iasă-n lume, cel care-şi lasă gîndurile slobode cînd ceilalţi şi le ţin ferecate în lanţurile raţiunii, cel pentru care să … Citește în continuare

Mai trăieşti?

Unii oameni obişnuiesc să dispară. Să se facă neştiuţi, neauziţi, nevăzuţi, să se strecoare printre oameni şi prin viaţă ca şi cum ar merge pe vîrfuri într-o casă străină în miez de noapte. Asta, desigur, în limitele în care e posibil, căci nu poţi dispărea chiar după bunul plac: te duci la serviciu, îţi îndeplineşti … Citește în continuare

Vorba de duminică (LII)

Prin intenţie, şi nu prin adevărul sau falsitatea lucrului însuşi trebuie să judecăm dacă se minte sau nu se minte […]. Se poate minţi spunîndu-se adevărul […]. A minţi înseamnă a vorbi împotriva gîndirii proprii cu intenţia de a înşela… (Sfîntul Augustin, „De mendacio”)

Oameni şi cercuri

Citisem undeva că limba trasează în jurul nostru un cerc din care cu greu se poate ieşi şi din care puţini încearcă să iasă. Ştiu că citeam pe atunci despre determinismul lingvistic, dar nu-mi amintesc cu precizie cine a spus-o. Căutînd acum, mă gîndesc că e posibil să fi fost Humboldt, căci am găsit la … Citește în continuare

Vorba de duminică (LI)

Am încetat să mai visăm. (…) Din ce în ce mai puţini ne-am păstrat capacitatea de a visa, pînă ce acum ne găsim într-un moment în care visele sînt nişte lucruri pe care le-am visa dacă am mai reuşi să visăm. O, vise, citim despre voi în cărţile de demult, dar fabricile de vise s-au … Citește în continuare

Despre dăruire

Funcţionăm cu jumătăţi de măsură. Întotdeauna păstrăm ceva „deoparte” numai pentru noi: o vorbă bună pentru zile rele, o mîngîiere pentru ceasurile pustii, poate nişte bani, o taină pe care o ferim de ochii prea curioşi ai lumii, poate nişte gînduri ori idei din care ne compunem – nimicuri pentru ceilalţi, adevărate comori pentru noi. … Citește în continuare

Gînduri adunate de pe jos

Gînd înainte: Învăluie-mă cu ceaţa de afară ca să mă poţi privi numai de-aproape. Te mai poţi aduna cînd ai fost făcut bucăţi? Cînd ai fost sfîşiat aşa cum un leu sfîşie, ca un hoţ care-a lovit pe întuneric, o antilopă rătăcită în savană? Se aude doar disperarea căreia nu-i răspunde nimeni şi nimic. În … Citește în continuare

Noi cîrtim, nu gîndim

Jignim mult prea mult şi mult prea uşor. E o constatare nu de ieri, de azi, ci mai veche, numai că abia acum m-am gîndit s-o prind în cuvinte. Poate pare că vin cu argumente… expirate, dar îmi amintesc că în casa bunicilor, unde mi-am petrecut cea mai frumoasă parte a copilăriei, cuvinte de ocară … Citește în continuare

10 lecţii. De dat sau de luat

Să zîmbești senin și compătimitor cînd semeni de-ai tăi îți declară, direct sau prin intermediari, ura viscerală pe care ți-au purtat-o în taină ani de zile. Dimineața, cînd te uiți în oglindă, să nu-l vezi pe cel care-ai fost ieri, ci pe cel care vei fi mîine. Să crezi în tine. Îţi va fi de … Citește în continuare

Despre împăcare

Aş vrea să urlu, dar n-am în faţă decît o foaie de hîrtie. Şi, chiar de-ar fi fost aliniaţi înaintea-mi, ca-n faţa unui pluton de execuţie, oameni, tot n-aş fi ştiut la care dintre ei să urlu. Toţi mi-au greşit şi tuturor le-am greşit, toţi m-au trădat şi i-am trădat pe toţi fără excepţie. Probabil … Citește în continuare

Fotografii din copilărie (I)

Cînd eram mici, de fiecare dată cînd ştiam că vara se apropie de sfîrşit, ne apucau smiorcăielile. După 6 august, cînd e Schimbarea la faţă, bunicul punea şi el paie pe foc, zicîndu-ne că sărbătoarea asta se chema aşa pentru că se schimbau la faţă anotimpurile – frunza rugineşte, rîurile coboară mai reci din munte, … Citește în continuare

Un gînd despre oameni şi cărţi

N-o să ştim niciodată cine este un om cu adevărat pînă cînd nu ne propunem să descoperim, în această ordine, ceea ce el lasă să se vadă, ceea ce el spune şi ceea ce el simte. Cei mai mulţi dintre noi punem etichete mulţumindu-ne cu ceea ce vedem, auzim şi simţim noi; dar intuiţia noastră … Citește în continuare

Zece concluzii despre munte, cu bune şi cu rele

Voi fi succint, n-am mai scris pe blog de vreo trei luni şi mai durează pînă să fiu din nou în formă. La fel mi-am zis şi după ce weekendul trecut am fost pe munte: mai durează pînă să fiu din nou în formă. Cum spuneam, am fost la munte. De obicei, prefer regiunile montane … Citește în continuare