28…

de ierni friguroase, de responsabilităţi noi, de procente tăiate din salariu, de prieteni care mi-au trimis mesaje de felicitare, de persoane cărora nu le răspund la telefon, de gînduri negre şi tot atîtea luminoase, de zîmbete forţate şi tot atîtea sincere, de fapte bune, de motive să le mulţumesc unor oameni, 28 de ani.

Aş zice că azi aş putea să mă bucur. Aşa, fără motiv.

O crimă odioasă şi un text odios

Şoc şi groază la „Ziarul de Iaşi”. În paginile sale, un articol care poate fi inclus printre textele de bază care să ilustreze limba de lemn a presei. Un articol în care numărul clişeelor de gîndire şi limbaj îl depăşeşte fără emoţii pe cel al ideilor exprimate de text. Un demers jurnalistic aproape odios, numai bun de digerat (înainte) de Crăciun.

Bineînţeles, este vorba despre o crimă, o „nelegiuire înfiorătoare” comisă de două „bestii” cărora jurnaliştii autori sau editorul coordonator le dă şi verdictul de „descreieraţi”. N-a zis nimeni că n-or fi fost, dar nu se cade…

Bineînţeles, luăm la întrebări victima care nu şi-a pierdut viaţa în urma atacului. În primă instanţă, de asta se vor ocupa cei care anchetează cazul, nu jurnaliştii.

Bineînţeles, textul trebuie musai să înceapă cu „şoc şi groază” sau alte sintagme (vezi jurnalul de la ora 17.00 de la postul de televiziune Pro TV).

Bineînţeles, cei atacaţi aşteptau „bucuroşi” Crăciunul. Dacă bătrînul ar putea să confirme spusele jurnaliştilor, bătrîna cu siguranţă nu mai are nimic de spus în această privinţă. Pură speculaţie a jurnaliştilor, bazată pe un clişeu, evident.

Bineînţeles, bătrînii au fost „bătuţi inuman”. Aşteptăm ştirile despre „bătăile umane”. Sau nu, acestea nu au relevanţă publicistică. În orice caz, altceva decît „bătaie cruntă” sau „bătaie soră cu moartea”.

Mă opresc aici, restul îl descoperiţi chiar în „Ziarul de Iaşi”. Mă declar neputincios, cu un singur „i”. Autorii articolului ştiu de ce.

PS: dacă vreţi să vă îngroziţi şi mai tare, încercaţi să identificaţi întrebările din spatele răspunsurilor bătrînului atacat.

La mulţi ani 2010! Vă doresc un an plin de sictir şi depresii!

Sfîrşitul de an e chiar deprimant şi, oricît aş căuta, nu găsesc motive pentru care să mă bucur. Nu mă pot gîndi cu mulţumire la faptul că îmbătrînesc, chiar dacă e posibil ca asta să mă înţelepţească. Aş crede că, pînă la urmă, o să mă înnebunească. Ba chiar gîndul acesta începe să mă convingă că aşa va fi. Aşadar, în nici un caz să nu privim cu încredere spre viitor. La urma urmei, de unde atîta încredere şi care viitor? Ambele chestiuni prefer să le păstrez sub semnul întrebării, atîta timp cît numărul dezamăgirilor îl depăşeşte pe cel al împlinirilor. Mă găsesc priponit, ca un animal, în acelaşi loc de ani de zile. Doar cei din jurul meu se mişcă, înainte şi-napoi, alţii nu se mai întorc deloc, alţii nu mai pleacă, ci roiesc a ciudă în juru-mi. Zău că nici voi nu v-aţi declara mulţumiţi. Aşadar, iarna e pentru depresii, pentru stat în casă, băut şi ultima picătură de ţuică. Şi doar aşa pot apărea şi motive de veselie, întîmplătoare şi pasagere. Iarna e făcută pentru cei care se deprimă uşor şi care, pentru că ceilalţi se află într-o oarece perioadă de leneveală, nu mai au nimic de făcut, nimic să le ţină mintea ocupată sau, mă rog, distrasă de la tentaţia depresiei.
Nu, nu sînt depresiv. Nu, nu sînt deprimat. Pur şi simplu mă gîndesc cum ar fi să fii, pentru că mi se pare absolut deprimant ca, de fiecare Crăciun şi Revelion, să afişezi aceeaşi faţă tîmpă cu ochi zglobii, zîmbet care mai mult pare un rînjet desenat prost cu o cariocă, vorbe calde şi urări de bine. Puţin sictir n-ar strica. Cu siguranţă, e mai autentic.

A, b, c, d…. n, o, p, r… PORN

Conform Realitatea, care citează alte surse, cică în topul căutărilor „internautice” ale copiilor de sub şi peste 7 ani se află două cuvinte ruşinoase în raport cu vîrsta celor care le-au căutat: „porno” şi „sex”.

Nu-i bai, cum pentru generaţii mai îmbătrînite documentarea în materie de porn se făcea scociorînd după reviste deocheate prin lada recamierului sau şifoniere, astăzi documentarea se face direct pe Google. Cum spuneam, nu-i bai. M-am lămurit şi eu, în sfîrşit, cine sînt cei care au dat următoarele căutări pe net şi au aterizat, accidental, la mine pe blog: „film porno cu babe care anvata nepoti”, „porno care fetele isi dau chiloti jos”, „filme porno cu babe si nepoti”, „fetite porno”, „povesti porno”, „porno pipi” sau „porno copilasi”.

Totuşi, rămîn cu o nelămurire: ce pizda mă-sii se mai învaţă astăzi la şcoală? Gramatică sigur nu.

Nici să nu văd, nici să n-aud iarna de:

1. Zăpadă, adică jegul ăla care de pe papuci sare direct pe haine, pe care-l duci în casă şi bălteşte în faţa uşii;
2. Colindători prin mijloacele de transport, adică acele creaturi care în timpul primăverii, verii şi cît e toamna de lungă te buzunăresc de nu te vezi;
3. Popa, „cu Ajunul” sau cum s-o mai fi chemînd leşinătura aia de eveniment de „curăţare spirituală” cînd părintele îţi bate la uşă, îţi bea vinul, îţi ia banii şi te lasă în plata Domnului;
4. Curăţenia, de data asta deloc spirituală, ci aia în care maică-ta, pentru că te-a „prins” acasă, te trimite cu toate covoarele şi mocheţelele la bătătorul care încă (damn!) mai există în spatele blocului. Bonus, primeşti şi tradiţionalul lighean cu apă şi oţet şi tradiţionala perie. Spor!
5. SMS-urile din şi în „prag de sărbători”, cu „steluţe care bat la geam”, cu „s-aveţi parte” şi cu dracu’-să-vă-ia-că-mă-scoateţi-din-minţi;
6. Tonele de mîncare – aceeaşi de ani de zile – de îţi juri de fiecare dată că te faci vegetarian;
7. Obligaţia de-a te lăsa colindat de plozii vecinilor şi alte cunoştinţe care-ţi lălăie la uşă trei versuri încîlcite şi cărora trebuie să le dai minim 10 lei;
8. SMS-urile pe care te pune maică-ta să le trimiţi tuturor mătuşilor / unchilor şi alte rubedenii din şi în „prag de sărbători”, cu „steluţe care bat la geam”, cu „s-aveţi parte” şi cu dracu’-să-vă-ia-că-mă-scoateţi-din-minţi;
9. Ziua mea de naştere, agăţată de-aiurea fix între Crăciun şi Anul Nou.

Urmează ce-aş vrea să văd sau să aud de iarna.