Lleida, un oraş ca o pîine caldă

Să vă spun că Lleida e unul dintre locurile mele de suflet, din acelea de care te îndrăgosteşti iremediabil, iar bucuria reîntîlnirii e întotdeauna şi negreşit sinceră şi imensă? Am mai scris despre asta aici, aici, aici, aici şi iar, aici, aici şi aici. Vă spun atunci că Lleida a rămas la fel, deşi de … Citește mai mult

Pseudostories (III)

Nimic nou? ♦ Tarragona s-a umplut de turişti. Mai ales ruşi. N-ar fi o problemă pentru nimeni dacă ar şti măcar un cuvînt în altă limbă decît cea maternă. ♦ Colaborarea mea cu Catalan Journal of Communication and Cultural Studies s-a încheiat în mod oficial. Revistele ştiinţifice sînt mult mai complicate decît orice alt produs … Citește mai mult

Din Lleida, cu drag (III)

Asta a fost tot. Lleida, iulie 2011. Acum 7 ani…

Din Lleida, cu drag (II)

Din Lleida, cu drag (I)

       

Vulnerabilităţi (III)

Pasul strîmb De la o vreme, ochii minţii mi se deschid numai în faţa urîţeniei lumii. Frumosul îmi evită retina şi se aşază, parcă făcîndu-mi în ciudă, în spectrul vizual al altora. Aşa se face că frumosul ajunge la mine doar prin auz, şi nu prin văz: mi-l povestesc alţii, îi dau culori şi forme … Citește mai mult

Pseudostories (II)

Cum spuneam, nimicuri ♦ Vecina de la patru, cea cu strănutatul matinal, încă n-a reuşit să-şi depăşească recordul. ♦ Pe plajă, ieri, doi români – (aproape) morţi de beţi cum erau – au încercat o baie în mare. Din păcate, „plonjonul” în cei 10 centimetri de apă s-a soldat doar cu un nas julit în … Citește mai mult

Reus into pieces (II)

Strange contrasts

Reus into pieces (I)

Stolen identities

Random cat

In the sun of Reus, Tarragona. Balcony perspective

Tarragona Exposed

Stories behind the colours (2)

Tarragona goes urban

Stories behind the colors

D-ale limbii (I)

Simţul limbii şi simţul ridicolului Pe fondul unei frustrări individuale legate de (in)capacitatea mea de a vorbi o spaniolă coerentă şi (mai ales) cursivă, revin la una dintre chestiunile care mă frămîntă de multă, multă vreme: decenţa. De data aceasta, mă voi referi la ceea ce m-am gîndit să denumesc prin „tupeu… lingivistic”, adică un … Citește mai mult

Vulnerabilităţi (II)

♦ Cioara românească şi porumbelul spaniol ♦ Jumătate de an. Atît se face de cînd, cu bagaje cu tot, am plecat fără să-mi iau rămas bun. „Ce-am avut şi ce-am pierdut?” a fost, în perioada asta, întrebarea ce mi-a bîntuit sufletul şi cugetul atunci cînd nu găseam răspuns la altă întrebare: „Ce n-am avut acolo şi-am … Citește mai mult

Vulnerabilităţi (I)

♦ Dansul literelor ♦ M-am trezit cu poftă de scris. De scris în româneşte. Să nu fiu nevoit să-mi caut cuvintele, să revizuiesc vocabular, topică, sintaxă, înainte să dau „send” unor texte care parcă mi-s străine, deşi la sfîrşit numele meu se aliniază frumos sub paragrafe de idei ce-mi par stîlcite, dezlînate, cu toate că … Citește mai mult