Basme pentru adulţi (I)
Povestea omului de zăpadă Cică era odată, dintotdeauna, un bătrîn căruia, atunci cînd plîngea, lacrimile-i din ochi îi curgeau în fulgi de zăpadă şi i se aşterneau pe picioarele desculţe, ca o plapumă. Numai că plapuma repede, repede zămislea o coajă groasă, de gheaţă, şi-l pironea pe bătrîn doar după cîteva lacrimi. Rămas locului, omul … Citește mai mult
Poveste după bunici
Funeraliile unei găini De cînd şi-au cumpărat casa, au avut de-a face numai cu morţi sau cu pretinşi morţi. Nimeni de prin sat nu mai avea habar despre fostul proprietar, rubedenie apropiată cu vecinii din stînga şi dreapta. Ei s-ar fi mulţumit să-i pomenească numele în ocazii cît mai puţine şi niciodată de bine. „Alcoolic … Citește mai mult
Bunicii (II.3)
Dudul negru ***continuare*** Ce-o lega pe mătuş’ Ileana de dudul veşnic din ogradă ştia ea prea bine. Mai ştia bărbat-su şi, în închipuirile femeii, şi copacul. N-avea griji prea mari dinspre moşneag c-o să dezlege taina. L-a pus numaidecît să jure cu palma osoasă acoperind toată Biblia că o să ducă în groapă înţelegerea lor. … Citește mai mult
Bunicii (II.2)
Dudul negru *** continuare **** Ar tăia copacul acela care-l are pe Satana-năuntru’, că mult rău i-a mai făcut. Cîteva veri a ţinut o capră legată de el, şi capra căpătase atîta afurisenie în ea, că nu de puţine ori a pus-o pe bătrînă la pămînt. Într-un an l-a tocmit pe giner-su’ ăl mai tînăr … Citește mai mult
Bunicii (II.1)
Dudul negru În alt sat, în alt oraş, o altă bunică, mătuş’ Ileana, îşi aşteaptă cu înfrigurare nepoţii. Odăile sînt primenite, moşneagul ei încă mai mîngîie pietrele ogrăzii, cu măturoiul abia făcut, din pelin verde. Dudul, bătrîn şi el, îşi scutură scoarţa groasă, măcinată de furnici. S-a încăpăţînat să înverzească şi anul acesta. Ce bucuroşi … Citește mai mult
Bunicii (I.2)
**** Continuare **** Ridică repede baticul căzut pe frunte şi ochii îi fugiră după băiat. Tolănit, părea că dormea. Torcea ca o mîţă întinsă la soare. Bătrîna se năpusti ca fulgerată asupra-i, îl zgîlţîi de cîteva ori şi-l ascunse sub pleduri. Aşa a stat Fănel vreo trei ceasuri. Cînd deschise ochii, ca dintr-un somn profund, … Citește mai mult
Bunicii (I.1)
O babă şi-un nepot Cînd Fănel trînti poarta, exact în aceeaşi secundă trînti şi bunică-sa oala cu fasole de pardoseală. N-a aflat nimeni niciodată dacă a trîntit-o pentru că s-a speriat, pentru că avea draci sau pur şi simplu că i s-a căşunat pe oală. O avea de la nor-sa. S-au apucat apoi, în tăcere, … Citește mai mult
