Vara mea
Vara mea are gust a dulceaţă de cireşe negre, încă fierbinte, pentru că n-aveam niciodată răbdare ca bunica să umple borcanele fără ca degele-mi să se strecoare şugubeţe prin oale şi să mă frig, pentru ca mai apoi să fug la pîrău, dragă Doamne, să mă răcoresc. Vara mea sună a adiere caldă de vînt, … Citește mai mult
Jurnalul unui naufragiat în România (XVI)
Nu ştiu alţii cum au crescut, dar la noi acasă rareori se întîmpla ca un moft de-al nostru să devină realitate. Nu pentru că erau ai mei zgîrciţi sau amărîţi, ci pur şi simplu pentru că am fost învăţaţi ca mofturile să ni le satisfacem singuri, nu să (le) cerşim de la alţii. Din povaţa … Citește mai mult
Jurnalul unui naufragiat în România (XV)
Am ajuns din nou în stradă. Nu, nu m-a dat iubita afară din casă, dacă de asta v-aţi fi bucurat, ci am început orele de perfecţionare în vederea susţinerii probei practice din cadrul examenului auto pentru Categoria B. Aş fi vrut să spun că pînă aici toate bune şi frumoase, dar să ştiţi că nu … Citește mai mult
Jurnalul unui naufragiat în România (XIII)
Azi, după ce am făcut mulţi (da’ mulţi) paşi mici, am făcut şi pasul cel mare: m-am înscris pentru examenul auto. Dar să începem cu paşii mici făcuţi la sediul Instituţiei Prefectului din judeţul Botoşani, care găzduieşte (staţi să trag aer în piept şi să-mi masez puţin degetele) Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere … Citește mai mult
Jurnalul unui naufragiat în România (XII)
Cred că, în ciuda faptului că sînt o fiinţă (cît de cît) solară, zilele astea am cam ajuns să prind aşa o pică pe Preamăritul Soare, că prea a exagerat cu razele astea ale lui atotpătrunzătoare… Nu de alta, dar dacă o ţine tot aşa, reuşeşte să-mi demonstreze că nici măcar o plantă nu pot … Citește mai mult
Jurnalul unui naufragiat în România (XI)
Se ţine nenorocul scai de mine. Nu c-ar fi asta o mare noutate, dar trag speranţa că unele lucruri totuşi poate n-ar trebui să se întîmple. Ce-mi spuneam eu oare atunci cînd am început aventura asta pe patru roţi? „Dă, Doamne, ca pînă fi-vor încheiate şedinţele de condus să pot spune răspicat că prefer şofatul … Citește mai mult
Jurnalul unui naufragiat în România (X)
Iar am călcat strîmb. Pe pedale, zic. Şi tocmai cînd începeam să înlocuiesc disperarea cu resemnarea că vine o vîrstă cînd trebuie să ştii să şi şofezi… Probabil mi-am ales ziua de practică prost – Izvorul Tămăduirii, adicătelea – că altfel nu-mi explic de ce-am omorît bietul motor de-atîtea ori… Ca un bun creştin ce … Citește mai mult
Jurnalul unui naufragiat în România (IX)
Nu, n-am cîştigat nimic, dar aş vrea să încep prin a-i mulţumi vremii de căcat de afară pentru starea de rahat în care mă aflu. O consonanţă superbă, aş putea zice, şi nu e prima oară cînd o trăiesc. De fapt, aşa mi se întîmplă de fiecare dată: cînd e umezeală, mă simt de parcă … Citește mai mult
Jurnalul unui naufragiat în România (VIII)
Dacă ar fi să vorbim de premiere, anul ăsta mai pot trece pe listă încă una: contrar majorităţii, care pleacă de Paşte care încotro, am hotărît să rămîn în Iaşi: fără cozonaci, fără miel, fără drob, fără ouă roşii şi toate ameţelile astea tradiţionale, ca la mama, ca la bunica sau ca la naiba acasă. … Citește mai mult
Jurnalul unui naufragiat în România (VII)
Aş fi vrut să vă povestesc despre altceva, dar nu e vina mea că şcoala asta de şoferi mă acaparează chiar cu totul. Adică, pînă şi-n vis îmi apar numai pedale pe care, evident, calc aiurea. Zilele astea măcar am mai avut şi orele de la facultate şi, să zicem, mintea-mi distributivă a încercat, totuşi, … Citește mai mult
Jurnalul unui naufragiat în România (VI)
Ieri mi-am amintit brusc de unde şi damblaua asta cu maşina şi cu şofatul: fix din tren! Mai precis, din trenul personal (sau Regio, mă rog) românesc. Nu obişnuiesc să etichetez oamenii decît după ce am cel puţin cîteva întîlniri edificatoare cu ei, dar în privinţa călătoriilor cu acest mijloc de transport, lucrurile stau cu … Citește mai mult
Jurnalul unui naufragiat în România (V)
Retrag treaba aia drăguţă de-am zis-o despre femei în trafic. Azi, o hoaşcă nefutută s-a comportat fix aşa (ca o nefutută adică), claxonîndu-mi intens mersul cu 35 de km/h. Oricum, unde se grăbea ea nici dracu’ n-o aştepta, aşa că n-am prea înţeles-o. În fine, cred că pe lîngă lămîia de începător, de-oi lua vreodată … Citește mai mult
Jurnalul unui naufragiat în România (IV)
Aşa-mi trebuie dacă am zis să mă apuc de lucruri simple…. Ce putea fi mai simplu decît şofatul, cu atîtea mii şi mii de oameni care deţin un permis de conducere? Orice! Mi-ar trebui cîte un picior pentru fiecare pedală şi cîte o mînă pentru fiecare treaptă de viteză, numai că instructorul nu vrea să … Citește mai mult
Jurnalul unui naufragiat în România (III)
Nu ştiu dacă e adevărat ce se spune, că omul ar fi în comuniune cu natura sau invers, dar ideea e că tot mai bine era în perioada nămeţilor. Eram şi eu ca vremea de afară, un sloi de gheaţă nesuferit, de care toată lumea voia să scape, dar care numai nu se dădea dus. … Citește mai mult
Jurnalul unui naufragiat în România (II)
Dacă aţi ajuns vreodată în pragul nebuniei, fie daţi înapoi, fie rămîneţi fix acolo, adică în prag. Dincolo e jale, vă spun eu, urmează o luciditate apăsătoare pe care să n-o doriţi nimănui. E lecţia de viaţă învăţată azi-noapte, cînd am numărat vreo 4700 de picături de apă căzînd de pe acoperişul blocului în care … Citește mai mult
Jurnalul unui naufragiat în România (I)
Iar trec printr-o pasă proastă. A nu ştiu cîta pe anul ăsta, dar oricum, trebuie să fie a sub 40-a, că cel puţin primele zile de după Revelion am mimat optimismul. Am încercat orice: gîndire pozitivă, ioc gîndire, gînduri şi mai negre (asta ca să mai atenuez din starea nasoală), am băut (alcool, bănuiesc totuşi … Citește mai mult
