Pentru cine scriu?
Cînd m-am apucat de scris pe blog, prin 2008, am făcut-o cu foarte mare reţinere, pentru că nici măcar cei care mă încurajau să mă apuc de un astfel de jurnal online nu reuşeau să-mi răspundă convingător la două dintre întrebările mele de atunci: despre ce anume să scriu şi, mai ales, pentru cine? Restul mi se părea floare la ureche.
De atunci au trecut aproape patru ani, cu pauze mai lungi sau mai scurte de la scris sau cu perioade mai efervescente, cînd degetele alunecau uşor pe tastatură, sau, în fine, cu perioade relativ monotone, cînd ideile parcă nu se lăsau găsite, iar textele cereau mai multă migală decît de obicei.
O vreme, am crezut că scriu doar pentru mine, că practicam o formă de scriitură curativă, prin care să scuip veninul strîns la inimă, să las din povara mea şi celorlalţi, devoratori anonimi avizi de suferinţa altora. Să ştiţi că Internetul duduie de astfel de personaje! Mai apoi, mi-am dat seama că, de multe ori, scriam pentru şi despre alţii, încercînd să transform întîmplările lor în mici parabole, în istorioare cu tîlc pentru cei ce aveau să-l înţeleagă. Cîteodată, deşi mi-am zis să nu amestec lucrurile, abordam teme pe care, într-un fel sau altul, într-un moment sau altul, le discutasem la şcoală cu studenţii şi, pur şi simplu, simţeam că mai rămăsese ceva de spus. La fel, de multe ori, disputele pe care le am cu prietenii se mută şi în spaţiul virtual, în replici care-şi aşteaptă contra-replicile, fie prin telefon, pe Messenger, pe Facebook, dar mai ales pe blog.
Impresiile mele sînt toate cele de mai sus, strînse laolaltă, într-un blog cu toane, exact aşa cum îi e şi autorul. După aproape patru ani, cred că am descoperit totuşi pentru cine scriu: sînt cei care se descalţă de fiecare dată cînd îmi calcă pragul, deşi de-acum ne ştim atît de bine încît să ne permitem să ne vizităm şi fără să anunţăm ori să batem la uşă. Ei îmi sînt audienţa privată, cei care mă caută şi cei pe care-i caut. Şi ca această descoperire să nu treacă neobservată, am schimbat şi tema blogului. Veţi fi de-acord că-mi seamănă mai mult.
Da, da, da, ne place noul template. Nu prea-s de acord cu opţiunea aia de “citeşte mai departe”, dar o pot trece cu vederea… de dragul bufniţelor :p.
Cred că scrii pentru cine se nimereşte să citească. Bine acum că m-ai făcut să-mi pun şi eu întrebări de genul…
N-am optat eu pentru aia, aşa era template-ul, dar să vedem ce se poate face.
Apropo de blogul tău, de fiecare dată cînd îl accesez, antivirusul mă avertizează cu privire la anumite threats. Ce-ai tu pe acolo?
Habar nu am… si sincer nici nu stiu cum sa cercetez problema, de vreme ce eu nu am sesizat-o. Poate o fi antivirusul au exagerat de sensibil:(. Ai patit ceva pina acum?
Nu mi-e frică pentru mine, mi-e frică pentru laptop-ul meu
Nu stiu cit de eficiente or fi uneltele astea de pe Internet… dar am scanat blogul si cica ar fi totul in regula. Si eu tot pentru laptop imi faceam griji :p.