Postat de: Adi Hazaparu | 28 ianuarie 2012

Pseudostories (IV)

Dileme de ianuarie

♦ Am învăţat cum să nu mă ataşez de oameni, însă mi-ar fi trebuit o lecţie şi în privinţa ataşamentului faţă de locuri.

♦ E interesant cum Internetul le creează unora iluzia deşteptăciunii. Realitatea e cu totul alta.

♦ După întîlnirile din ultimele zile, propun expresia „ger de crapă obrazul” în loc de „ger de crapă pietrele”. În acest context, ar fi mai acurată.

♦ În ţara asta, mita se cere chiar de la intrarea într-o instituţie. Întrebarea e: cîţi n-o dau?

 


Răspunsuri

  1. Cel mai dificil mi se pare să te dezveţi de ataşatul de oameni. Potrivit celor scrise de tine,tu ai reuşit să înveţi cum să te separi de dependenţa de oameni. Să nu mai frecventezi anumite locuri este mult mai uşor de îndeplinit, părerea mea.

    • Păi pentru asta cred că, în primul rînd, trebuie să nu mai frecventezi anumiţi oameni…

  2. 1. Cum de mai aveţi vizualizări? Doza dvs. de pesimism aduce a doză de cola, fără folie pe deasupra. Să nu-mi spuneţi că urmăriţi Antena 3 ?! Am fost pe-acolo, am văzut, “am suferit o victorie”. Oarecum. Există în fiecare dintre noi însă o bizară capacitate de a trăi laolaltă: şi buni, şi răi, şi proşti, şi deştepţi, celelalte. De asemenea, providenţial, molipsitor nu este. Cîţi răi aţi văzut căindu-se?

    2. Şocante întîlnirile din offline, hm?

    • 1. Probabil mă caută şi mă însoţesc, după toane, cei care-s ca mine…
      2. Realmente stupefiante, aş putea spune…


Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Categorii

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.