Dragii mei,

Postat de Adi Hazaparu la 25 februarie 2010 · 4 comentarii 

Scrisori din dragoste

Pentru că iubeşte comunicarea (I love communication), Cristina mă invită să povestesc despre ultima scrisoare. Se întîmpla demult, prin copilărie, cînd le povesteam bunicilor despre asfaltul nou din faţa blocului şi le promiteam că în toamnă voi merge să bat nucii. De altfel, în afara unor bileţele amoroase care n-au urmat traseul clasic – adică nu au ajuns niciodată într-o cutie poştală –, nu-mi amintesc să mă fi îndeletnicit prea adesea cu trimisul scrisorilor. Fireşte, nici cu primitul. Şi asta mai ales pentru că cei care îmi erau dragi îmi erau şi aproape. Iar după ce s-au îndepărtat sau m-am îndepărtat, între noi s-a aşezat, ca un pod nevăzut, tehnologia. Şi am continuat conversaţiile prin e-mail sau YM, întîi fascinaţi, apoi cu amărăciune, căci toate discuţiile se încheiau cu „poate ne vedem şi noi într-o zi” sau „abia aştept să stăm de vorbă”. Da, aşa se încheiau şi scrisorile dar, măcar pînă la revedere, expeditorul şi destinatarul aveau ceva care să le mai domolească dorul şi să potenţeze emoţia întîlnirii: o bucată de hîrtie pe care amorezii o parfumează, cărora îi adaugă o petală de trandafir sau urmele unor buze roşii de iubire, o bucată de hîrtie pe care bunicii o păstrează ca semn de carte în Biblie şi pe care o recitesc, cu două perechi de ochelari pe ochi, de fiecare dată cînd li se pare că timpul nu mai trece sau, din contră, trece prea repede.

A trecut şi vremea scrisorilor, au trecut şi bunicii, iar promisiunea ultimei epistole a rămas neonorată pînă în ziua de azi. Şi asta pentru că nu primisem nici un răspuns.

Haza Zilei: Carta de otoño – Labuat

Înregistrat sub Diverse · Tagged with Biblie, bunici, comunicare, hîrtie, iubire, scrisoare, tehnologie, trandafiri, YM