Ce rămîne după
Rămîne golul pe care eşti convins că l-ai fi umplut dacă ai fi rămas pe loc.
Rămîn amintiri din ce în ce mai şterse ale unor oameni şi ale unor locuri.
Rămîn oameni dragi pe care ţi i-ai înrămat de vii, tocmai pentru a-i păstra aşa cum ţi s-au dat, i-ai crescut şi abandonat.
Rămîn mesaje rătăcite într-o casuţă de e-mail pe care le mai deschizi absolut întîmplător în zile liniştite de dumincă, sperînd că vei găsi şi vreo scrisoare care să-ţi lase un zîmbet pe buze.
Rămîn cei care te-au detestat, ignorat şi cei care te salută din frică, din obligaţie ori dintr-un interes neştiut.
Rămîn cei care te invită la cafea pentru că le e dor.
Rămîn cei care nu-ţi mai vorbesc pentru că nu ştiu ce-ar mai putea să-ţi spună.
De fapt, nu rămîne nimeni şi nimic. N-o recunoaştem, pentru că nu ne place să petrecem prin viaţă cu mîinile goale şi sufletul rătăcit.
Rămânem doar noi pentru noi – până la urmă ne suntem cei mai buni prieteni şi… cei mai aprigi duşmani! Şi mai rămâne ceea ce vrem noi neapărat să rămână – rămân amintirile pe care le vrem noi!
De: noapteaiguanei pe 10/11/2009
la 3:49 pm
Ramane un gol acolo unde, candva era tot ce ne incanta sau ne enerva
De: dzeodze pe 10/11/2009
la 4:28 pm
Ramane un gol acolo unde, candva am fost noi
De: george pe 10/11/2009
la 4:29 pm
durere, regrete, multumiri, amintiri frumoase, ignoranta, ura, dragoste muta, strigat de ajutor, pasivitate, apatie, depresie, fericire…totul ramane dupa…
De: multzam pe 10/11/2009
la 9:55 pm