Comentarii pentru: Despre excese (XVII)

de: corina

corina — Mon, 27 Apr 2009 06:00:15 +0000

da, stiu. Cunosc meseria furatului de cirese din pomul vecinului!:P

de: Adi Hazaparu

Adi Hazaparu — Sun, 26 Apr 2009 15:37:42 +0000

@Tamara, Corina, lillav: şi n-am zis nimic de furatul cireşelor şi dudelor de prin vecini, că, deh!, păreau mai bune!

de: lillav

lillav — Sun, 26 Apr 2009 15:33:32 +0000

Ai dreptate. nimic nu separa copilaria de maturitate. Ambele se intrepatrund si se consuma reciproc in timpul vietii noastre. Citind ce ai scris tu aici, mi-am adus aminte cu drag de zilele de vara in care mergeam cu bunica mea la prasit de popusoi sau la cosit cu unchiul meu. Mi-e dor de acele zile.

de: Corina Gologoț

Corina Gologoț — Sat, 25 Apr 2009 21:26:01 +0000

Aceste rinduri mi-au amintit si mie de aerul de dimineata, proaspat, de la tara… Liniste.

de: Tamy

Tamy — Sat, 25 Apr 2009 18:23:45 +0000

Citind aceste randuri mi-am adus aminte de copilaria mea petrecuta tot undeva la tara. Am avut si eu parte de aceleasi momente frumoase ca si ale tale si cred ca suntem niste norocosi. Imi aduc aminte ca picioarele-mi erau purtate pe pasunile unde bunicul ne trimitea cu vaca sau prin padurile din imprejurimi unde cautam racoarea. Ne cataram prin toti copacii buni de “escaladat” in ciuda juliturilor care aveau sa ne lacrimeze ochii si a bunicii care isi punea mainile in cap si ne dojenea spunandu-ne ca ne trimite acasa. Nu am sa uit niciodata cum stateam ca un roi in asteptarea laptelui usor afumat facut in ceaunul cu coaja de la mamaliga si cum la lasarea serii ieseam in sat si hahaiam pana la miezul noptii. Am trait niste momente frumoase cu care nu ma voi mai intalni niciodata, pentru ca oricat as vrea nu mai sunt la fel cum nici bunica nu mai este. As da orice sa mai retraiesc acea perioada.

de: Laura Păuleţ

Laura Păuleţ — Sat, 25 Apr 2009 14:49:48 +0000

Nu toţi au avut parte de privilegiul unei copilării pe care să n-o vrea s-o îngroape în straturile subconştientului sau s-o ascundă în pivniţa sufletului. Pentru unii, maturizarea precoce a fost singura soluţie văzută la o etapă infantilă de a scăpa din sacul în care se simţeau sufocaţi. Unora nu le-a fost îngăduit să-şi construiască propriul proiect editorial şi grafic al copilăriei. Aceştia au sfîrşit urînd perioada cînd simţeau doar răceala betoanelor şi oprobriul celor deja „crescuţi”, pe care nu aveau înălţimea şi calitatea de-ai contesta.