Excesul de copilărie
Layoutul stratului de roşii
„S-a maturizat prea repede”, „E încă un copil…”, „Nu se va maturiza niciodată…”. Mă feresc ca dracul de tămîie de aforisme de duzină, rostite cu emfaza cugetării absolute. Personal, nu mi-am dorit niciodată să-mi îndes copilăria într-un sac pe care să-l leg bine la gură şi să-l ascund în podul casei sau printr-un colţ de cămară. Iar cei care se grăbesc să dea verdicte cu privire la cît de copii mai sîntem sau nu se lovesc numaidecît de dispreţu-mi, de data asta, nemărginit. Copilăriei i s-a ataşat o etichetă nedreaptă, plasînd-o, de cele mai multe ori, într-o sinonimie hilară cu manifestările infantile. Conform unor „norme”… sociale, aducerea copilăriei în prezent nu trebuie să se producă decît în cadre de rememorare, în momente – evident – nostalgice. Altfel, riscăm cruntul derizoriu şi oprobriul celor maturi.
***
Vă spun, nu nostalgic, că ador satul. Poate şi pentru că toate vacanţele copilăriei mele s-au consumat la ţară; oraşul l-am cunoscut numai sub forma şi în momentele şcolarizării. De altminteri, urbanul nu m-a atras niciodată. Am fost şi sînt „o fiinţă rurală”, pentru că trăiesc numai atunci cînd păşesc desculţ pe pietrele ogrăzii, pentru că dorm de-adevăratelea numai cu mireasma fînului proaspăt cosit, pentru că numai o ploaie de vară care să mă găsească la prăşitul păpuşoilor m-ar încînta mai mult decît mîngîierile soarelui.
La oraş îmi port pantofii sport pe trotuare spălate (cînd şi cînd) cu detergent, mă feresc sub umbrelă de orice strop de ploaie, somnul vine şi pleacă precum cumpărătorii la magazin. Sapa de prăşit e înlocuită de mapa cu activităţi pentru şcoală, cu notiţe despre tendinţe în proiectul grafic al cotidienelor. Cînd, de fapt, între layoutul ziarului şi layoutul stratului de roşii nu-i nici o diferenţă. La fel cum nimic nu separă copilăria de maturitate. Totul ţine de viziune.
Nu toţi au avut parte de privilegiul unei copilării pe care să n-o vrea s-o îngroape în straturile subconştientului sau s-o ascundă în pivniţa sufletului. Pentru unii, maturizarea precoce a fost singura soluţie văzută la o etapă infantilă de a scăpa din sacul în care se simţeau sufocaţi. Unora nu le-a fost îngăduit să-şi construiască propriul proiect editorial şi grafic al copilăriei. Aceştia au sfîrşit urînd perioada cînd simţeau doar răceala betoanelor şi oprobriul celor deja „crescuţi”, pe care nu aveau înălţimea şi calitatea de-ai contesta.
De: Laura Păuleţ pe 25/04/2009
la 4:49 pm
Citind aceste randuri mi-am adus aminte de copilaria mea petrecuta tot undeva la tara. Am avut si eu parte de aceleasi momente frumoase ca si ale tale si cred ca suntem niste norocosi. Imi aduc aminte ca picioarele-mi erau purtate pe pasunile unde bunicul ne trimitea cu vaca sau prin padurile din imprejurimi unde cautam racoarea. Ne cataram prin toti copacii buni de “escaladat” in ciuda juliturilor care aveau sa ne lacrimeze ochii si a bunicii care isi punea mainile in cap si ne dojenea spunandu-ne ca ne trimite acasa. Nu am sa uit niciodata cum stateam ca un roi in asteptarea laptelui usor afumat facut in ceaunul cu coaja de la mamaliga si cum la lasarea serii ieseam in sat si hahaiam pana la miezul noptii. Am trait niste momente frumoase cu care nu ma voi mai intalni niciodata, pentru ca oricat as vrea nu mai sunt la fel cum nici bunica nu mai este. As da orice sa mai retraiesc acea perioada.
De: Tamy pe 25/04/2009
la 8:23 pm
Aceste rinduri mi-au amintit si mie de aerul de dimineata, proaspat, de la tara… Liniste.
De: Corina Gologoț pe 25/04/2009
la 11:26 pm
Ai dreptate. nimic nu separa copilaria de maturitate. Ambele se intrepatrund si se consuma reciproc in timpul vietii noastre. Citind ce ai scris tu aici, mi-am adus aminte cu drag de zilele de vara in care mergeam cu bunica mea la prasit de popusoi sau la cosit cu unchiul meu.
Mi-e dor de acele zile.
De: lillav pe 26/04/2009
la 5:33 pm
@Tamara, Corina, lillav: şi n-am zis nimic de furatul cireşelor şi dudelor de prin vecini, că, deh!, păreau mai bune!
De: Adi Hazaparu pe 26/04/2009
la 5:37 pm
da, stiu. Cunosc meseria furatului de cirese din pomul vecinului!:P
De: corina pe 27/04/2009
la 8:00 am